Titlu: Prin perdea
Autor: Aurora Liiceanu (România)
Editura: Polirom, 2010
Nr. pagini: 312
Preț: 27 de lei (Cărturești, 2010)
Nota: 9/10 (aceasta nu a fost o carte în care s-a vorbit despre psihologie așa cum a susținut autoarea)
Pe foarte mulți și în special pe femei le interesează ce se află după perdea, perdeaua fiind mereu metafora aparențelor, iar aparențele existând de fiecare dată pentru a proteja oarecum viața privata a omului așa cum pielea protejează aceste conținut deloc estetic al corpului uman.
Aurora Liiceanu, cu care m-am mai întâlnit și în cartea pe care scris-o alături de Alice Năstase, “Dincolo de bine. Dincoace de rău”, trage de această dată draperiile ca în fiecare dimineața. Însă în această dimineața trage și perdeaua ca să poată intra toată lumina de afară care ne perminte nouă cititorilor să vedem mai bine la ea în casă și implicit la ea în suflet.
Cartea este o mărturie peste ani, este o carte autobiografică, care nu vorbește doar despre psihologie așa cum a declarant autoarea ci chiar despre viața ei. Faptul că ea nu a dezvăluit prea multe se datorează ideii care o călăuzea și anume: să nu ofere picanterii din viața personală ci doar crâmpeie de viața discutate prin prima psihologiei. În parte, i-a ieșit, dar pe de altă parte am avut senzația ca intenționat i-a lăsat să-i scape anumite pasaje mai intens particulare, care au dat savoare paginilor.
Aurora Liiceanu (da, fosta soție a lui Gabriel Liiceanu) vorbește foarte mult despre maternitate și despre cum și-a crescut singură copilul în vremuri foarte tulburi când psihologii erau acuzați de practici fanstamagorice împotriva sistemului, cum nu și-a putut practica mulți ani meseria considerata inconformă sistemului politic, cum s-a văzut umiliă și călcată în picoare de cei care nu pricepeau cum stau lucrurile pe lume și aveau acei ochelari de cal pe care unii i-au păstrat și în ziele noastre pentru că s-au prea obișnuit cu ei. Autoarea vorbește despre multe și nu se sfiiește ca în tot acest calvar ce a însemnat viața ei la un moment dat să mai strecoare și câte o glumă și câte o ironie fină sau dimpotrivă, câte o lacrimă resimțită printre pagini.
Până la urmă această carte este un document, tipul de scriere din care afli amănunte pe marginea unor lucruri pe care le știai sau despre care ai mai citit. Presa din România a acordat atenție acestei cărți, cam toate agențiile de știri au ieșit cu o mediatizare a cărții tocmai pentru că ea a fost percepută ca mărturie din vremuri apuse, dar care bântuie și azi.
Mediafax chiar a recurs la un interviu cu autoarea și a descris cartea astfel: “Volumul “Prin perdea” recompune din fragmente o mare parte din viaţa autoarei, din perioada studiilor şi până în anii postdecembrişti. În prim plan se găsesc fiul acesteia, dar şi traseul profesional, cu interesante consideraţii referitoare la psihologie sau la maeştrii cu rol formator pe care i-a cunoscut. Sunt evocate, de asemenea, prietenele apropiate, cu momente faste sau mai puţin faste, experienţe inedite precum “Suveica”, o fabrică de textile unde Aurora Liiceanu a fost angajată pe un post de muncitor necalificat după afacerea “Meditaţia transcendentală”, sau, după 1989, experienţele din televiziune, precum emisiunea de la Tele7ABC.”
De asemenea au existat și păreri extrem de negative despre aceasta carte cum este articolul semnat de Cristian Teodorescu în Cațavencu.
Conchid în ideea că această carte este una bună, în mine a trezit sentimente umane, mi-a plăcut și o consider must read pentru lectura feminine și oarecum feministă. Aurora Liiceanu, poate nu este chiar o prezentă de calibru în psihologia românească, dar scrie bine, este talentată și deține păreri pertinente vis a vis de lume și viață în general, este o femeie valoroasă. Aș mai citi oricând o carte de-a ei. Iar vouă vă recomand să încercați măcar această carte.
1 comentariu