Freud: viața și psihanaliza

“M-am născut pe 6 mai 1856 la Freiberg, în Moravia un orășel aflat în Cehoslovacia actuală. Părinții mei erau evrei, eu însumi mă consider evreu. Despre ramura paterna a familiei știu că s-a stabilit pentru o lungă perioadă în ținuturile renane (la Koln), că în secolul al XIV lea sau al XV lea, din cauza persecutării evreilor, a pribegit spre răsărit , și că în cursul secolului al XIX lea a revenit din Lituania , prin Galația, într-o țară de limbă germană. Austria. Am fost adus, la vârsta de 4 ani, la Viena, unde mi-am făcut toată înstrucția. “

“În primăvara anului 1895 am fost numit conferențial în neuropatologie, pe baza lucrărilor mele histologice și chimice . Puțin după aceea datorită caldei recomandări a lui Brucke, am primit o subvenție destul de însemnată pentru studii în străinătate. În toamna acelui an am plecat la Paris.”

“Înainte de a mă întoarce la Viena, m-am oprit câteva săptămâni la Berlin, cu intenția de a obține cunoștințe despre bolile specifice ale copiilor.”

“În 1886, toamna, m-am stabilit ca medic la Viena și m-am căsătorit cu fata care mă aștepta, de mai bine de patru ani, într-un orășel îndepărtat. Am să fac o revenire în trecut, spre a arăra că din vina logodnicei mele n-am devenit celebru încă din anii primei tinereți.” :)

“Cu scopul de a-mi perfecționa tehnica hipnotică, am plecat în vara lui 1889 la Nancy, unde am stat câteva săptămâni. L-am văzut la lucru pe bătrânul și înduioșătorul Liebault, ocupânduse de femei nefericite și de copii proletari.”

“În 1909, Jung și cu mine am fost chemați de G. Stanley Hall în America  pentru a ține timp de o săptămâna prelegri în germană la Clarck University Worcester, Mass., al cărei președinte era cu ocazia celei de-a douăzecea aniversări a acestei instituții. […] Aveam atunci 53 de ani, mă simțeam tânăr și sănătos. Scurta ședere în Lumea Nouă a avut, desigur, un efect reconfortant  pentru sentimental propriei valori.”

“Războiul mondial, care a spulberat atâtea alte organizații, n-a putut clinti deloc “Internaționala” noastră. Prima întâlnire de după război a avut loc la Haga, pe teren neutru.

“Aruncând o privire retrospectivă asupra muncii ce mi-a fost dat să o împlinesc în această viață, pot spune deci că am deschis multe căi și am dat numeroase impulsuri, care vor putea duce la un rezultat viitor. Nu pot ști dacă acest rezultat va fi însemnat sau nu.”

(Din cartea: Viața mea și psihanaliza, Editura Excelsior, Timișoara, 2001)