Despre această cărticică poți să scrii decât într-un singur fel sau să nu scrii deloc (metodă pe care am luat-o eu în brațe până acum). Felul pe care îl prefer este însă cel abordat MINUNAT de Silviu Man pe bookblog. Dar înainte de a sari să citiți recezia lui, care merită citită cu adevărat vreau să vă zic și eu câteva cuvinte.
Am înțeles că această carte nu se mai editează, așa că am împrumutat-o de la bibliotecă, la sala de lectură, altfel nu o au nici ei disponibila. Am citit-o cam într-o oră și nici nu vreți să știți de câte ori am vrut să mă ridic și să ies din sală penrtu că mă năpădeau lacrimile. Am înghițit multe și am strâns din dinți emoționată, dar am terminat-o și apoi n-am mai fost bună de nimic. Ce “Cultura Africii”, care aștepta cuminte să-I vină rândul ?!?
Cartea această nu poți decât să o iubești și nu poți decât să o rumegi în interiorul tău până atunci când o să realizezi că niciodată nu o vei înțelege deplin, chiar așa simpluță cum e. De ce? Pentru că niciodată noi, oamenii “mari” nu am fost în stare să înțelegem lucrurile simple pe care un copil doar le “trăiește” pur și simplu.
Oscar, personajul principal este un copil, unul destul de mic și foarte bolnav, dar capacitățile acestui copil de a reuși să-și trăiască zilele pe un pat de spital depășesc orice imaginație. În plus, mai există și o Tanti Roz, întruchiparea îngerului păzitor, care m-a făcut să ajung la concluzia că atunci când Divinitatea nu poate fi alături de om într-un chip metafizc, reușește oarecum să transporte totul într-o prezentă fizică.
Toată această cărticiă debordează de optimism, desigur neînțeles de noi, aștia mari cu “probleme mari”, dar este un optimism înțeles de un copil care nu mai are nimic de pierdut, un copil care-i scrie lui Dumnezeu scrisori așa cum îi scria lui Moș’ Crăciun, un copil care reușește să trăiască o viață în câteve zile și o face mai bine decât o fac alții în decenii adunate cu grijă și planificate minuțios.
Despre asta este vorba în Oscar și Tanti Roz, dar până la urmă fiecare ia ce vrea din ea și aplică propriei vieți doar ceea ce consideră că-I trebuie, asta, dacă îi trebuie…
“… cred că se face aceeași greșeală și în ce privește viața. Uităm că este fragilă, gingașă, efemeră. Ne comportăm cu toții de parcă am fi nemuritori.” (p.17)
OK, vă las că citiți ce a scris Silviu Man, o recenzie pe care mi-ar fi plăcut să o scriu eu, dar tot e bine că a scris-o cineva.
9 comentarii
Am cautat cartea asta de am zapacit librariile din Bucuresti :). Si asta numai din cauza ta. Unde o gasesc si eu??
Suna interesant.:->:)Am sa-mi fac rost de ea.
M-ai facut curioasa cu aceasta carte, asa ca am cautat-o si am gasit-o aici: http://www.scribd.com/doc/4596756/EricEmmanuel-Schmitt-Oscar-i-Tanti-Roz
(pt.Vulpitza):)
@Alice: cred că mi-ai mai lăsat acest mesaj și în urmă cu câteva zile. Ajungea acela :)
@Vulpitza: am văzut că ți-a răspuns Ana, vroiam și eu să zic că poate îl găsim electronic, căci după cum ziceam nu se mai editează cartea :(
@Nicole: o să-ți placă, garantez :)
@Ana: mersi tare mult :*
o sa o caut si eu:)
suna bine:)
seara frumoasa :)
O carte foarte interesanta despre care am scris (si laudat) si noi
http://filme-carti.ro/carti/oscar-si-tanti-roz-de-eric-emmanuel-schmitt-83/
mie imi place mult Eric Emmanuel Schmit dar cartea asta inca nu am citito. Toata lumea o lauda deci cred ca o sa imi fac rost de ea cat de curand
M-am apucat si eu sa o citesc. Mersi pentru recomandare si multumesc Ana Marin pentru link!
@Monica: pe asta chiar trebuie să o citești :*
@Jovi: am citit la voi atunci când s-a postat ;)
@Oana: chiar am văzut în lista ta că ai citit ceva de ast autor, mă mir că nu ai dat de Oscar :*
@VertAnge: când o termini să-mi zici cum ți s-a părut :)