Nu mi-a ajuns Corfu pentru că mie vacanțele nu-mi ajung niciodată :)) Așadar pe drumul de întoarcere din Corfu (da, Corfu ăla de v-am amețit cu el atât l-am lăudat) ne-am gândit să facem un ocol până la Mănăstirile construite în vârful stâncilor, adică la Complexul Meteora.
Din păcate, când e vorba de mers undeva eu nu mai țin cont de nimic, despre oboseală nu vreau să aud, la posibile piedici nu vreau să gândesc și așa mai departe. Așa se face că nu am fost atentă la distanța reală de la autostradă și până la Meteora. Eu aveam impresia că e floare la ureche, se ajunge repede și drumul e ca-n palmă. Ei… nu a fost chiar așa. Drumul a fost lung, adică, peste o oră jumate dus, drum care evident trebuia și întors, plus niște serpentine care le-ar face să roșească pe cele de pe Valea Prahovei, serpentine pe care circulau 90% doar camioane care ocupau tot drumul. Mă rog, de ajuns am ajuns, dar toți cu nervii la pământ. Sincer, dacă știam că atât va dura și așa se va desfășura nu mergeam nici obligată.
Normal că atunci când am văzut acest loc, ne-au trecut nervii instant și nu am mai regretat nicio secundă. Adică s-a dovedit a fi o ocazie deosebită de a ajunge acolo. Locul e inexplicabil de frumos și de “altfel”, e full de turiști, dar totuși foarte liniștit.
Noi am reușit să ne destindem maxim, mai ales că am lăsat pioșenia undeva la ușă (sorry) în momentul în care ne-au dat niște fuste nouă fetelor, iar băieților niște pantaloni de plăieși nu alta (lu’ Clau i se mai și potriveau cu cămașa). Am râs minute bune, cred să fi fost și o descărcare nervoasă după drumul mult prea luuung, dar eu zic că asta a fost foarte important :))
Nu am stat mult aici din păcate pentru că urma să ajungem până la Skopje în Macedonia, înainte de 12 noaptea, eram musafiri și noh… Dar, la plecare am văzut cel mai intereasant loc. În Marele Meteor, era o încăpere în care se țineau craniile călugărilor dispăruți de multă vreme, a fost ceva foarte șocant pentru mine, imposibil să nu te impresioneze, însă mi-am adus aminte de Numele Trandafirului și am simțit un fior pe șirea spinării :D
6 comentarii
Frumos ai descris acest loc unic: inexplicabil de frumos si de "altfel"…Un astfel de osuar se poate vizita la noi in tara la Manastirea Neamt
Pai si femeile au voie acolo? Nu stiam! Cat despre fuste si fustanele si pantalonasi…hehehehehe…asta se petrece si la manastirile bucovinene , ma rog….la majoritatea lor….sa il vezi pe Marius cu sort si cu picioarele lui lungi ca si cataligele iesind la vedere , de sub sort….deci moartea pasiunii! :D
Da, la Meteora au voie femeile…la manastirile de la Muntele Athos nu au acces
@Iris: stăteam să mă gândesc dacă am fost la Neamț… făcusem o excursie în liceu pe la mănăstirile din Moldova și se poate să o fi vizitat și pe aceasta, dar nu mai știu exact :(
@Ana: da, pot vizita și femeile aici, cum bine ți-a răspuns Iris, și e un loc în care îți recomand să ajungi… și te vei distra de ținutele impuse oricum :))
Doamne cata frumusete, sper ca in aceasta vara voi atinge cu manele mele aceste pietre