Când văd partea plină a paharului, mi se pare că multe s-au schimbat în decursul celor 3 ani de când sunt la Cluj și multe s-au schimbat în bine, inclusiv eu :D. Când văd partea goală, în loc să mă fac că plouă, mă încrâncenez să găsesc soluții, deh… echilibrul.
Anul trecut vă spuneam cum pe 7.07.2007 am plecat de la Ineu, cu tolba plină de dorințe, cu desaga de speranțe în spate și cu amintirile unei copilării fabuloase și a unei adolescențe pierdute între vârste, îngrămădite în toate cotloanele inimii mele. Și, abia acum după 3 ani vă pot spune cu mâna pe inimă că felul acesta definitiv și foarte entuziast în care am plecat trebuia să-l fi experimentat la 18 ani, m-ar fi ajutat enorm să am parte de această plecare la 18 ani, aș fi crescut cu mult mai mult, m-aș fi maturizat cu mult mai frumos. Dar cineva a avut alt plan, în care eu mai trebuia să copilăresc, în care eu trebuia să ajung la Oradea, în care eu mai trebuia să fiu legată de Ineu, în care trebuia să mă leg și mai tare de Ineu. Planul acelui cineva (de sus ?!?), a ieșit și nu pot face decât să mulțumesc pentru el. În momentele de deznădejde vreau la Ineu și mă bucur să pot merge acolo măcar cu gândul dacă nu chiar fizic, pentru tot ce a fost frumos :) Nici să vreau (deși asta nu se va întâmpla) și nu aș putea uita de unde am plecat.
Revenind în Ardeal, pe unde “doru’ m-o purtat”, vorba lui Bocșa și a cântecului, mă gândesc cât de inutile sunt alte șcenarii. Cum ar fi fost dacă veneam mai devreme? Cum ar fi fost dacă nu aș fi venit deloc? Cum ar fi și ce-o păți? Nu au rost… ideea e că sunt aici, că 7-le ăla din 2007 a fost cu noroc, că l-a bătut pe un alt 7 de la începutul secolului 21 care m-a pus la pământ, care la rândul său are legătură cu un alt 7 din anii ’50 și care e motivul pentru care eu exist. Și uite așa, cine știe ce alte date de 7 îmi vor mai schimba viața și cine știe ce alți oameni vor fi atunci prin preajmă.
6 comentarii
Se stie doar ca 7 e cifra magica. ;) Ti-am lasat o leapsa, ca sa te mai inveselesc, ca mi s-a parut in postarea precedenta ca ai fi putin cam trista. pup
Vezi ca ti s-a facut o recenzie la blog! aici!
Si eu "am zburat din cuib" tot din Arad (mai exact din Nadlac) cu oprire la Timisoara pt facultate si prin intermidiul unei conspiratii ciudate (vorba ta a nu stiu cui) am ajuns tocmai la Bucuresti :-) Cert e ca timpul e necrutator si in septembrie fac trei ani de cand sunt "mitica". Anul acesta mi-am schimbat si buletinul asa ca se poate considera ca am plecat OFICIAL.
Totusi, uneori ma topesc de dor de casa, de oameni calmi, de Ardeal.
Aici e nebunie rau :-))
Trebuie sa recunosc ca unul din motivele pt care inceput sa citesc postarile tale a fost faptul ca esti din Ineu :-)
Te inteleg!
Ce frumoasa e postarea asta:) sa fii mereu in preajma lui 7, daca e vorba de asa:)
Si da, Anonim are dreptate, e nebunie rau aici, la Bucuresti…si mi se face asa dor de ACASA cateodata…..
Da…si eu m-am nascut pe 7, iar prietena mea cea mai buna…pe 7.07.1987.
@Mărgeluța: un strop de magie…
@Balaurs: mersi frumos :)
@Anonim: ooo, încântată de cunoștință, bucuroasă de vizită :)
@Monica: mersi, 7 nu a fost mereu bun, dar cred că de acum va fi :*
@Wind: să-ți trăiască prietena care și-a serbat ziua ieri, LMA și ție, în ce lună pe 7?