Celelalte cuvinte

Era să plâng la Toy Story 3, faza aceea când jucăriile se îndrepată spre foc am văzut-o cu sufletul la gură. Mai aveam puțin și lacrimile curgeau. Mi-a plăcut mult “Povestea jucăriilor” pentru mi-a adus aminte de copilărie.
 
Aiurea e că până și CM de fotbal tot de copilărie îmi aduce aminte, de serile în care mă uitam cu tati la meciuri, sau de după amiezile în care ne jucam cărți afară pe bancă (Luci avea un set cu fotbaliști… mamăăă ce-mi plăceau cărțile alea). De o minge roșie cu buline albe pe care am primit-o în ’90 și de paletele de badminton pe care le-am primit în ’94 chiar în vinerea în care începea CM de fotbal din SUA. Uneori nici nu știu de ce mă gândesc la lucurile astea, nici nu știu cum de mi le amintesc chiar și după atâta vreme.
 
Pe vremuri nu eram melancolică dar nici nu sunt în stare să descriu în cuvinte ce stare aveam, așteptam ziua de luni, apoi pe cea de vineri, de sâmbătă, așteptam vacanța de vară, luna iulie, așteptam să iasă soarele și apoi mai așteptam să înceapă școală. Așteptam să mă liniștesc și așteptam în același timp să mă tulbur.
 
Între timp, lucrurile nu s-au schimbat prea tare:
 
Copilăria a venit la mine prin Toy Story 3, iar eu m-am alăturat jucăriilor într-o după-amiză de vineri în care am alergat printr-o ploaie torențială să intru la Odeon să iau bilete.
Luci nu mai are cărțile cu fotbaliști, dar încă îl pasionează subiectul, scrie despre fotbal și dacă vreți cel mai mic amănunt de la CM din Africa blogul lui vă stă la dispoziție.
 
Copiii încă primesc mingi roșii cu buline și sunt la fel de încântați, le țin cu amândouă mânuțele și încearcă să se joace cu ele.
Nici acum nu pot să spun că aș fi melancolică, dar nici nu sunt în stare să descriu în cuvinte ce stare am. Aștept, asta ar fi, aștept să mă liniștesc și în același timp să mă tulbur.

6 comentarii

  1. Mulţam de reclamă! Nu fac decât să generalizez, că nu am prea mult timp să scriu de fiecare partidă în parte!

  2. Toy story3… ti se pare normal ca un film care la primul episod sa fie funny, simplu si foarte copilaros si la a treia ecranizare sa fie dramatizat in halul asta? Pe mine m-a dezamagit rau…

  3. @Tiq: târziu ajung să răspund la comentarii, dar asta e… deci, cu plăcere pentru reclamă :)
    Apropo? Cum ați rezolvat cu broasca? :)

    @Monica: :*

    @Daniela: dap :)

    @Oana: mie mi-a plăcut mai mult ultimul, dar sincer eu le-am savurat și pe primele :)

    @Balaurs: pot să-ți înțeleg dezamăgirea, dar nu pot să-ți împărtășesc părerea. Mi-a plăcut 3-ul, așa dramatizat cum a fost, ca poveste le-a bătut pe toate celelalte. Recunoasc faptul că a fost pentru copii mai maturi :D

Dă-i un răspuns lui Monica Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.