Titlu: Unde ești?
Autor: Marc Levy
Editura: Trei, 2009
Nr. pagini: 264
Preț: 10 lei în Diverta (promoție)
Recomandare: da, de relaxare.
Am citit cartea într-o sâmbătă în care nu am vrut să mai văd nicio altă carte care să mă pună pe gânduri și să nu-mi dea pace, am vrut ceva care să mă relaxeze foarte tare. Și am reușit cu această carte a lui Marc Levi. În plus era cartea lunii martie pe Serial Readers, așa că imediat după ce am terminat-o m-am pus pe vorbit cu fetele de acolo, Laura, Maya, Andreea…
Dar… ca și roman mi s-a părut destul de slab, fără o construcție riguroasă, autorul nu a reușit să țină povestea la un nivel ridicat și părea mai repede că trece peste unele momente cheie din roman cu multă naturalețe lăsând cititorul cu ochii în soare, asta ca să nu zic cu buza umflată că mi se pare cam prea grosolan mai ales pentru un roman de dragoste ce se vrea a fi.
Povestea e simplă: doi tineri îndrăgostiți încă din copilărie unul de celălalt se despart într-un aeroport pentru că ea, Susan pleacă să devină voluntar pentru a ajuta oamenii din tările defavorizate. El, Phillip rămâne să studieze și să o aștepte pe ea. De altfel el îi promite ca va fi alaturi de ea atunci când îl va chema. Se văd mereu între două avioane și relația pare să nu ducă niciunde. Despărțirea e inevitabilă, iar Phillip chiar dacă pare că merge mai departe e marcat profund de faptul că nu a luptat mai mult pentru ea.
Anii trec și într-o zi, Phillip, acum la casa lui, cu familia lui se trezește la ușă cu o fetiță care se prezintă a fi a lui Susan, că mama ei a murit, iar el e cel care primește custodia ei… și toate lucrurile se întorc pe dos în viața lui Phillip, dar mai ales a lui Mary soția lui, care subit ajunge personaj central. Relația lui Mary cu nou apăruta fiica vitregă, pune în umbră povestea inițială de dragoste dintre Phillip și Susan.
Dacă vă întrebați de unde titlul, “Unde ești?”, el cred că vine din vasta corespondență dintre Susan aflată în Honduras și Phillip la New York. Din altă parte chiar nu știu de unde poate veni titlul. Alții cred altceva? Să-mi zică și mie…
P.S. Am rămas în urmă cu multe cărți de care nu v-am povestit, dar văd că m-am obișnuit să scriu doar despre una-două pe săptămână :D
7 comentarii
Mi se pare extraordinar ca mai apuci sa citesti chestii asa, de placere.
Te invidiez sincer.
Interesant….dar n-as citi-o….daca spui ca autorul te lasa cu ochii in soare…ma enerveaza stilul asta….
Un weekend fain , Bia!
@Anonim: mi-ai dat de gândit o postare despre timpul alocat cititului, mersi :*
@Ana: e totuși o carte ușora, ai putea încerca să vezi dacă îți place :*
La mine e invers. Cartea asta cred ca se numara printre preferatele mele. Da, e lectura usoara si in mod normal nu sunt fan de stilul asta, dar cartea asta m-a fascinat, m-a hipnotizat.
Am citit mai multe carti de Marc Levy, dar asta este cu siguranta preferata mea. Nu am lasat-o din mana pana nu am terminat-o, adica a fost noapte alba.
Bine, da, sunt de acord cu o parte din ideile tale despre carte, poate ca mie mi-a placut pentru ca am regasit (in alte dimensiuni) povestea mea cu cel mai bun prieten al mea. Citeam si nu imi venea sa cred… (poate ca daca nu m-as fi regasit in carte nu mi-ar mai fi placut lafel de mult) :)
@Oana: eu nu am mai citit altceva de Marc Levy, dar poate că ar trebui ca să-mi fac o părere complexă :)
Cartea asta a fost cartea lunii pe Serial Readers în februarie, cred :)
Daaa, acum stau cu ochii pe Serial reders :)
Cat despre Marc Levy, da, cred ca poti incerca si alt ceva, asa mai in vacanta si de relaxare. Ca mai toate sunt povesti de dragoste etc. Singura care e diferita din ce a scris e "Copii libertatii"
"Copii libertății" tot o văd prin librării poate o să mă aplec cât de curând asupra ei :)