Un cuib de nobili

Titlu: Un cuib de nobili
Autor: Ivan Sergheevici Turgheniev
Editura: Corint
Colecția: Leda Clasic de Buzunar
Nr. pagini: 300
Preț: 10 lei în Librăria Teora, Central.

Prin această carte s-a petrecut întâlnirea mea cu Ivan Sergheevici Turgheniev. Un roman frumos construit ca toate romanele rusești, “Un cuib de nobili” aduce în prim plan o poveste din înalta societate rusească unde onoarea familiilor și obediețna femeilor sunt cele mai importante lucruri în societate. Pe acest fond orice răzvrătire este puternic taxată, iar viețile oamenilor pot fi distruse printr-un simplu gest sau banal cuvânt.
Cum Turgheniev ne apare ca un analist desăvârșit al vieții sentimentale a eroilor săi, romanul abundă în disecarea iubirilor de la prima scânteie și până la zbuciumul iubirilor târzii care sunt evident îngrădite de normele sociale (care norme funcționau diferit de la o persoană la alta).
Povestea începe în 1842 în luxoasa casă a Kalitinilor din orașul O. Aici trăia văduva Maria Dimitrievna împreună cu fetele sale Liza și Lenocika dar și cu mătușa ei excentrica Marfa Timofeevna Pestova. (Trecem peste faptul că eu urăsc numele rusești, dar trebuia să prezint oarecum personajele).
Aici viața pare să-și urmeze cursul ei firesc, femeile se căsătoresc fără să iubească, iar bărbații trebuie să fie școliți și să aibă avere. Cum fata cea mare a familiei Kalitin, Liza are deja 19 ani, mama ei dorește să o căsătorească cu un tânăr din familie bună, dar și cu un viitor strălucit, pe deasupra și artist. Culmea e că-l și găsește în persoana tânărului Vladimir Panșin venit în orașul O pentru o misiune de stat. Liza nu-l place pentru că-l consideră destul de lipsit de profunzime, dar pentru că “așa trebuie” ea avea de gând să-l accepte ca soț.
Toate se schimbă în momentul în care în oraș apare vărul Mariei Dimitievna, Feodor Ivanovici Lavrețki, un bărbat trecut de 35 de ani care căsătorit fiind cu Varvara Pavlovna și tatăl unei fetițe, o părăsește pe acesta în momentul în care alfă că ea l-a înșelat la Paris cu un tânăr prieten. Întors în Rusia, foarte amărât de viața sa, dar furios pe soția infidelă, el dorește doar să se mute la țară și să-și vadă de alte treburi pentru a nu se mai gândi la viața lui distrusă.
În vizita pe la rudele sale își cunoaște nepoatele și bineînțeles că se îndrăgostește Liza, făcând-o pe acesta să se îndoiască de decizia de a se căsători cu Panșin. Sentimentele lui sunt împărtășite de fată, și probabil ar fi putut trăi fericiți împreună, dacă societatea ar fi fost alta.
Ce se înțâmplă de aici încolo nu mai dezvălui pentru că iau tot farmecul lecturii, dar mai adaug faptul că deși Turgheniev descrie foarte frumos și plăcut ochiului femeia și sentimentele ei, el nu este lipsit de umor când descrie anumite obiceiuri și deraiări are socități din acele vremuri. Cartea este savuroasă, mi-a plăcut mult și mă bucur că am reușit să o citesc.