Uite o carte pe care dacă nu ar fi scris-o Mitch Albom, probabil în timp m-aș fi pus să o scriu eu. Răspunde simplu și frumos la următoarele întrebări: Ce este raiul? și De ce avem nevoie de rai?
Eddie este un bătrânel care mai toată viața a uns roțile mașinilor dinr-un parc de distracții. E singur și taciturn, poate nu chiar așteaptă să moară, dar știa că nici mult nu mai are. Ascultă valurile și este mai mereu melancolic. Peste toate astea este convins că viața lui nu a fost însemnată, nu a avut niciun sens și este aproape resemnat cu asta.
Până într-o zi cănd din cauza unei defecțiuni mai mult provocate un vagon de montagne russe se prăbușește, iar Eddie sare să salveze o fetiță care avea toate șansele să moară strivită. Astfel moare Eddie, fără să știe dacă a salvat fetița sau nu. Ei bine acesta este începutul cărții. ” Toate sfârșiturile sunt un fel de începuturi. Doar că nu ne dăm întotdeauna seama de asta.”
Eddie ajunge într-un loc pe care noi îl numim rai, adică un loc unde nu te mai doare nimic, unde te simți tânăr și viguros, unde regretele dispar, iar durerea nu există (adică în traducere liberă “un loc cu verdeață de unde a dispărut toată întristarea și supărarea”). Pe acest fundal autorul crează 5 personaje din viața lui Eddie pe care el le va întâlni și care practic îi vor povesti partea nevăzută a vieții lui, îi vor demonstra că viața lui a avut un sens și îi vor deschide ochi spre lucrurile pe care în viață fiind Eddie nu le-a recunoscut. Mai clar raiul este construit ca să-ți arate cât ai valorat în viață. “Oamenii cred că raiul este o grădină paradisiacă, un loc unde ei plutesc pe nori și huzuresc printre râuri și munți. Dar peisajul nu are niciun sens fără consolare. Acesta este cel mai frumos dar pe care Dumnezeu ți-l putea face: să înțelegi ce ți s-a întâmplat în viață. Să ți se explice. Este liniștea pe care ai căutat-o.”
