E mijlocul săptămânii. Cum stați?

Observ de-o vreme încoace că miercurea mi se bulucesc cele mai multe evenimente “ciudățele” din săptămână. Poate și din cauză că miercurea am drumul obligatoriu la școală unde petrec cam 8 ore (deci cel mai mult având în vedere că în rest stau cam max. 4 ore).
Miercurea trecută am spart oglinda mică din baie (aia cu care ma uitam să văd dacă îmi stă bine freza în spate). Am scăpat-o în vană ca bleaga, pentru a nu știu câta oară, numai că de data asta a sărit o bucată din ea. Da, știu “enșpe” ani de ghinion cu cioburi care cică aduc noroc. Tot miercurea trecută în plin centru Clujului printre eternii “romi” care bântuie în încercarea de a primi “1 leu pentru Atheneu”, o țigancă m-a întrebat dacă vreau să-mi ghicească. M-am șocat, dar asta nu e tot, luni, am întâlnit alta (sau poate tot aia că nu i-am reținut fața) care și-a oferit aceleași servicii. Mă rog, oare vrea cineva să-mi spună ceva?!?
Miercurea asta am observat că din cauza crizei probabil băncile nu mai au aer condiționat. Am fost de exemplu la Transilvania să plătesc niște facturi și sincer m-am sufocat de cald în condițiile în care am stat la rând într-un spațiu plin de oameni iar afară erau 30 de grade. În Piața Muzeului pe lângă târgul meșterilor populari sau ce era ăla, niște liceeni isterici erau disponibili spre ceea ce pancartele lor ziceau – “Free Hugs”. Ok. Ce e asta? Inițial am crezut că e mișcare/paradă gay, cu care by the way nu am nimic, dar Free Hugs? Wtf? Am reușit să mă strecor prin mulțime.
La “Humanitas” au promoția cu “2 plătești, 1 primești” cam de când au deschis librăria, dar numai azi am profitat de ofertă cumpărând 3 cărți pe care le doream de-o veșnicie. Și apropo mi-am dat seama că în ultimul timp mi-am luat cam multe cărți și ar trebui să o las mai moale.
Și cireașa de tort.
Azi, după ce-l iau pe Clau de la lucru mergem la Cora la cumpărat de-ale gurii. De vreo lună zace chiar la intrare un aparat din ălă (nu-i știu denumirea exactă) cu un fel de manetă cu care poți agăța jucării de pluș, pe care dacă reușești să le duci până la “orificul” din stânga le câștigi, cum ar veni, (vorbesc ca o 3 years old girl, dar altfel nu știu să explic asta). Ei bine n-are rost să zic că mi-am dorit mereu ca cineva să câștige o jucărie din asta “pentru mine”. Oricum credeam că-i imposibil, că e o făcătură, că nimeni nu a reușit să scoată vreo jucărie de acolo, cu atât mai mult că sunt din alea scumpe de la Disney, peste 100 de lei bucata dacă ar fi să le cumperi. Că să poți juca te costă 5 lei. Ei… superinteligentul meu prieten :) a reușit (din 2 încercări ce-i drept) să-mi câștige unul din piticii Albei ca Zăpada. Sunt atât de încântată că nu-mi mai încap în piele. Am cel drăguț pitic din lume la propriu “Bashful”. După aia ne-am distrat de numa de un tip săracu’ care a încercat și el, dar nu s-a prins care-i ideea aparatului și, nema jucărie :(
Cam acu o lună, într-o miercuri, cum altfel, cineva încerca să mă lămurească să intru în politică, dar chiar nu are rost să povestesc așa o grozăvie.
Voi?