Era trecut cu fix 9 minute de miezul nopții, când am citit acest articol și brusc ochii mi s-au umezit de emoție. A fost o zi obositoare ieri și abia după ce s-a terminat, pe ceas, i-am înțeles pe deplin sensul. Probabil cândva, într-un oarecare an, într-o zi de 22 ori 23 decembrie, voi intra într-o oarecare cafenea, îmi voi lua un cappuccino vienez (căci e încă soiul meu preferat de cafea) și voi trăi prin trăirile trecătorilor, cea mai frumoasă zi din an. Și da, ea nu e ziua de Crăciun…
Mereu am știu cumva, că emoția este cea de dinainte de surâs ori de lacrimă și nu surâsul ori plânsul în sine, așa cum am știut că fericirea nu o resimțim exact în momentul în care se produce, ci o cunoaștem din pașii pe care îi facem spre ea. Poate exact, dar exact din acest motiv, nici bucuria (sau magia) Crăciunului nu stă în ziua în sine, ci în zilele alea două de dinainte, în care te pregătești să fii fericit și e singura dată pe an, când aproape că ai certitudinea că vei fi. Și ești!
Vă doresc să simțiți la adevărata valoare cele mai frumoase zile din an și să le păstrați mereu în suflet!
Crăciun Fericit!