Ăsta-i genul de articol care îmi stătea pe limbă de ceva vreme, dar nu l-am vărsat pe blog. A fost însă suficient să citesc articolul lui Alex despre cum i-a fost întoarcerea în România, după tura prin Europa, ca să îmi spun că e momentul să-l scriu.
Mie îmi place cu trenul. Clau adoră trenul. Prin Italia și Franța am călătorit doar cu trenul. Când eram mici, amândoi, ne făceam trasee imaginare cu trenul prin județul Arad, ne cumpăram Mersul Trenurilor, ca să‑l avem și să putem visa.
Îmi place pentru că este mijlocul de transport (alături de avion) unde mie nu mi-e rău deloc. Pune-mă pe autobuz, microbuz, autocar, mașină mai mult sau mai puțin mică și uite că mi-ai distrus călătoria. Bineînțeles treaba cu mașina și-a găsit rezolvarea, mi-am luat permis acu’s 10 ani și de atunci 7 i-am petrecut la volan. La volan nu mi-e rău nici după 1000 de km făcuți într-o zi. Revenind însă la tren, trenul e mișo din multe puncte de vedere. Desigur, mai puțin în România.L-am folosit prin facultate ca să mă duc spre casă, îl preferam de 100 de ori autobuzului, ajungeam fresh la Ineu cu trenul, cu busul îmi trebuia o zi de recuperare. L-am folosit să merg la mare pe când nu aveam mașină. L-am folosit uneori și just for fun, de la Ineu la Arad sau de la Ineu la Brad. L-am folosit, la trecut… pentru că acum numai gândul la o călătorie cu trenul mă zburlește oarecum și asta numai datorită oamenilor (ok, unui procent din ei, mare procent din ei) care călătoresc cu trenul. Dintre cele mai horror experinețe pe tren îmi vin rapid în minte 3 călătorii relativ recente, de la București spre Cluj.
Prima: Avem bilet la Clasa I. L-am luat anume pe noapte ca să nu mă trezesc cu te miri cine în compartiment. Primele ore au fost frumoase. Eram în compartiment cu un domn elegant și cu două tinere ce veneau din Germania și mergeau la Mediaș. Trecând peste faptul că era vară, iar aerul condiionat era dat la maxim de toți ne-am îmbrăcat cu tot ce aveam prin valize, la Brașov se întâmplă următoarea situație. Niște vagoane rămân acolo, iar cei care își continuau pe mai departe călătoria au fost mutați în vagoanele ce mergeau până la Oradea. Oamenii nu aveam locuri, bineînțeles locurile lor erau în vagoanele ce au rămas la Brașov. Mulți (aproape toți) erau nemulțumiți și vociferau pe coridoare că își vor petrece mai bine de jumate de noapte în picioare. S-a creat o hărmălaie de nedescris și am auzit toată gama de înjurături posibile, ba am aflat și câteva noi (o știți pe aia că românul poate înjura 60 de minute fără să se repete, nu?) Și dacă voi credeți că asta a fost cel mai rău posibil aflați că la Mediaș, unde nemțoaicele au coborât, niște unii au năvălit peste mine și celălalt domn în compartimentul de clasa I și în jumate de minut am ajuns să stăm toți ca sardinele în conservă, înghesuiți și vai de mama noastră. Puteam eu să-i scot pe oamenii aceia afară? Ei vociferau în continuare și pe bună dreptate spuneau “vinovat e cine ne-a dat bilet de Oradea în vagoanele care rămâneau la Brașov”…
Restul nopții l-am petrecut mai apoi EU pe coridor, deși cu bilet la clasa I (noroc că nu l-am plătit eu, că altfel îmi dublam iritarea) numărând minutele și mai apoi secundele până trenul a ajuns pe peronul de la Cluj. A fost cea mai oribilă noapte petrecută pe tren :(
A doua: Clasa a doua, în prag de Săptămâna altfel, 2012. N-am închis un ochi toată noaptea. Un grup de elevi EXTREM de gălăgioși au avut atât de multe să-și spună NON STOP pe ruta București – Cluj de m-au pus în temă (pe mine și tot vagonul) cu tot ce se ascultă acum în adolescență, cu tot ce-i preocupă (mizerii în mare parte), cu tot ce se înjură, bârfește etc. Și toate cu doi, DOI profesori supraveghetori cu ei… Am citit o carte de 300 de pagini cap coadă în noapte aia, despre Paris și Roma (noroc să a fost ușoară și nu mi-a trebuit o concentrare prea mare). E pe locul doi în rândul celor mai obositoare călătorii cu trenul din viața mea.
A treia și cea mai amuzantă: Clasa a doua, luna trecută. Vin de la București, eram cu Clau (din fericire). Ne așezăm, compartimentul e aproape plin. Două locuri libere. Apar 3 fete (în jur de 20 de ani). Două spun că au loc în compartiment, a treia zice că vrea să stea cu ele, căci unde are ea loc e plin de bărbați și îi este frică. Celelalte două îi spun că nu are unde. Aia începe să plângă “că ea coboară, că în celălalt compartiment nu merge, că ăia or s-o violeze sau ce o să-i facă”, face o criză de isterie, se face roșie toată. Un băiat DE TREABĂ din compartiement îi propune să facă schimb de locuri, aia nici nu știa că se poate, punea întrebări de genul “da trebuie atunci să-ți dau biletul meu, că eu am reducere?!?”. Sfinte Dumnezeule, mă gândesc, îi explic EU că nu tre să-i dea nimic, ăla merge pe locul ei, ea rămâne acolo prin bunăvoința lui. Ei îi era frică că va veni cinevă să o ridice de acolo și să o coboare jos că nu stă pe locul ei… și începe iar “că mai bine rămânea la București chiar dacă dormea în gară etc…” Le-a enervat pe celelalte două. Până la Brașov una din ele a criticat-o în continuu pe plângăcioasă, deși nici ea nu era mai brează după felul aproape vulgar în care se exprima… OBOSITOR, foarte… nici măcar nu era de râs…
TOATE acestea condimentete cu faptul că aceste călătorii amintite de mine s-au desfășurat pe orarul și în condițiile următoare:
- cel puțin o oră întârziere la plecare
- puțin mai mult chiar la sosire
- călătoria durează vreo 7/8/9 ore pe timp de noapte în care vezi bezna
- trenurile sunt Extrem de murdare, ți-e frică să nu te trezești acasă cu ceva paraziți după tine, ca să îți proptești capul de tetieră îți pui ceva acolo că nu știi ce fel de “gelat” a stat pe acel loc înainte ta
- toaletele sunt ceva de neimaginat, pe bune, parcă e tot mai rău, arată puțin spus ca niște focare de infecție, de te întrebi ce naiba o fi de plăcut la o călătorie cu trenul în așa condiții
- oamenii, da, revenim la ei, sunt de o calitate îndoielnică, te gândești cu cea mai mare sinceritate, unde sunt totuși oamenii de calitate, (toți aceia merg cu avion și mașină proprie?), cred că pot număra pe degetele de la o mână câți oameni OK am întâlnit pe tren
- iar biletele de tren sunt FOARTE scumpe pentru ce servicii se oferă, aproape 90 de lei la clasa a doua pentru Bucureti – Cluj, în condițiile amintite mai sus te zburlesc de-a binelea
Nu vreau să interpretati acest articol ca o mare de înșirări fără rost la Zidul Plângerii tipic românești, dar este o realitate chiar și pentru cei care mine, care încă iubesc România și au încredere în ce poate oferi. Dar… vă las pe voi să mai ziceți ce o fi de zi și MAI ALES aștept comentariile pozitive.
45 comentarii
M-ai atins…
Hey, sper că în sensul bun ;)
Se ştie! ;)
Bun atunci ;)
Am circulat cu trenul de varsta de 3 saptamani. Pana cand am terminat liceul, o data la 2 saptamani cel mult faceam calatorii cu CFR. Dupa ce am ajuns la faculta, tot asa, timp de 3 ani o data la 2 saptamani sus pe tren. Dupa ce mi-am cumparat masina, asta se intampla prin 2008, nici nu m-am mai urcat in vreunul.
Ba eu m-am urcat în tren dupa masina si am gasit acest lucru util în drumurile de Bucuresti, cand trebuia sa fim dis de dimineata la Bucuresti si mai apoi dis de dimineata la Cluj, cu masina nu reuseam din pacate :(
Am scris si eu mai demult un articol cu peripetiile mele pe tren! Am calatorit spre Vama Veche alaturi de drogati intr-un fum gros de marihuana! Politia trecea cu capul indreptat spre cer si se facea ca nu vede …
In aceeasi calatorie am facut mai bine de 20 de ore de la Vama Veche la Cluj!
Nu o data am ramas in mijlocul campului prin Sudul Tarii, pe vremea cand mergeam in tabere la mare! “sunt dilatate sinele” ne ziceau!
Iar acum pe bune vorbind ce ai zis si tu: 90 ron Bucuresti – Cluj! la asemenea conditii e exagerat! nu avem nici trenurile nici salariile celor din Vest …
Da, prețurile sunt foarte mari, toată lumea spune, ca să nu mai vorbim de raportul calitate preț care nici nu poate fi luat în discuție :D
:) imi place totusi cu trenul , desi nu prea am ocazia !
trenuletele mele sunt mai dragute :)))
Te cred :P
pfii deci sa incepem, ca asta ma doare si pe mine rau, m-ai gasit :D
ultima oara am fost cu trenul acum vreo 2 ani, si va ramane ultima oara (sper din tot sufletul). am platit mai bine de 150 de lei dus-intors, extrem de scump daca te gandesti ca vorbim de o distanta de nici 300 de km facuta in 5 ore. cu rapidul da? m-am dus la buda (pana si asta e un cuvant prea frumos pt ce am gasita acolo), big,huge mistake. era plina pana sus, dadea pe afara, si nu exagerez, din pacate (pe langa faptul ca unii nu stiu sa apese pe un buton, angajatii cfr fac curat de se rup in dos). iar pe la o bucata de drum au urcat niste tigani (fara “descreminare” dar asa le zice) care pe langa faptul ca fumau (ca doar e interzis), cantau (ca daca nu deranjam de ce plm ne am mai urcat), nici n aveau bilet. da nu-i nimic, a venit nenea controloru, s-a certat cu ei, a primit 2 lei, si pa.
am mers cu trenul in Franta, Italia, Anglia, Belgia, Germania. nu s niste conditii de vis, mai ales la italieni, dar ca la noi n-am vazut in viata mea. si culmea preturile sunt cam la fel, ba chiar mai mici
PS. nu pot sa cred cat de proasta era fata aia, am ras de una singura :D
Cred ca umbla norocul după mine în Italia, că am avut numai experiente faine cu trenul pe acolo :)) Dar nu e lux, ce-i drept. Oricum pentru mine un reper va ramane călătoria Montpellier – Paris cu TGV, 3 ore, super viteză, super peisaj, super ambianță… Cand mă gândesc la acea călătorie îmi vine să plâng pentru CFR, serios, nici nu mai am ce zice :(
Din fericire calatoresc rar cu trenul in Ro si pe distante scurte, maxim 50 km pe care ii fac intr-o ora si….20 min :D
Pe ruta pe care merg eu, au mai introdus niste trenuri noi care arata chiar bine dar la reglarea temperaturii, in veci n-or s.o nimereasca. Ori dau caldura iarna de-ti vine sa te dezbraci in sutien (asta o fi ideea??) ori aer conditionat la maxim, ori lipsa totala a aerului conditionat vara
Pana si intre Casablanca si Fez-Maroc am avut conditii mai bune . La clasa 1, zic
Dar ultima intamplare descrisa de tine chiar ca e amuzanta :)
Insa…iti spun sincer c-as avea si eu istorisiri neplacute din calatoria cu trenul in Germania.Unde, mai ales in perioada sarbatorilor e PLIN de oameni/adulti/adolescenti beti . E inghesuiala si esti obligat sa le suporti tipetele si mirosurile- ce folos ca trenul arata bine?
Păi de aia zic eu că cel mai deranjată am fost de atitudinea oamenilor. Cu oameni nașpa alături condițiile mizere par și mai mizere :(
prin ce-ai trecut tu e nimica toata. uite acilea miezu’:
http://spanac.eu/cu-nasul/
http://spanac.eu/cu-nasul-2/
http://spanac.eu/cu-nasul-3/
http://spanac.eu/cu-nasul-4/
Trebuie să recuperez cu articolele tale :))
Eu am amintiri putin horro din timpul stundetiei cand fiecare drum Bucuresti-acasa insemna 9 ore cu personalul si vreo 67 de statii daca imi amintesc bine.
Am mers deseori cu trenul si m-a lasat indignata aproape de fiecare data.
Legat de scris Bia, oamenii de bun simt nu vor sa ridice si mai tare Zidul Plangerii, dar ai fi suprinsa cat de multi indiferenti sunt si cat de mic e de fapt zidul… Eu dimpotriva, as vrea sa se ridice atat de mult incat macar din disperare sa se treaca la actiune. Si sper, si sper…
Speranța nu moare ultima, CFR va muri ultimul în același condiții mizerabile, din păcate mi-am pierdut încrederea în schimbarea la CFR, parcă e tot mai rău :(
Extrem de scumpe calatoriile cu trenul in Romania si in conditii jalnice.
Exact :)
Ultima data cand am mers cu trenul in Romania a fost acum vreo 4 ani. Mergeam de la Bucuresti spre casa noastra de vacanta (langa Targoviste). De regula mergem cu masina, dar cum venisem in Bucuresti doar sa-si schimbe ea pasaportul, asa ca am zis ca nu ne batem capul pentru jumatate de zi si luam Sageata Albastra. Foarte misto trenuletul ala, ca un S-bahn sau un regional. Noi am luat bilete la clasa I ca pareau ieftine si nu stiam ca in genul asta de trenuri clasa I e in aproape acelasi loc cu a doua si drept care la fel de curata/murdara. In plus, nici n-aveam idee e misto e trenul, ne era frica de o troaca. Deci ne bucuram, ne urcam in tren (gresit, ca si asta se rupea in doua, dar nu scria nicaieri, noroc ca ne-a spus doamna care controla biletele) si incepem calatoria cu baba in dotare, care n-a contenit tot drumul sa ne bata la cap si sa se lamenteze ca ea la varsta noastra nu-si permitea bilet la clasa I, dar noi cum de ne permitem :)). Doamna lucrase la CFR nu stiu cate zeci de ani (am aflat toate detaliile, in varianta neprescurtata). Evident, ni s-a pus in vedere ca am facut noi ceva necurat de am plecat din tara fiindca fiul dansei care e un inginer de geniu n-a reusit. Pana la finalul calatoriei eu eram chiaun si vedeam puiusori violacii, iar nevasta-mea era la cateva secunde de a pune mana pe toporul ala pentru situatii de urgente si a cafti baba cu el. Era situatie de urgenta, ce-i drept! Eu cat de cat am scapat de ea ca fiind barbat se cam jena, dar pe ea n-a scutit-o! :P. Nici eu n-am sa uit vreodata drumul asta :)).
pai vii tu ruznac plini de bani si te lafai in trenuri, pai char asa, sa-ti bati joc?
Aaaa, merită alt articol faza cu “despre ce vorbesc oamenii pe tren”, n-am învățat filosofie la școală câtă am învățat pe tren și pe orice temă… și culmea, numai oameni “inteligenți” pe tren, se pricep la toate și pot discuta despre toate :))
O da, trenurile :))!
Cred ca toata lumea are ceva de povestit despre calatoria cu trenul prin Romania.
Eu experiente de genul celor povestite de tine n-am avut, sau poate or fi fost, dar nu-mi mai amintesc prea clar.
In schimb am avut mari probleme cu intarzierile. Cred ca nu voi uita niciodata cum am asteptat trenul vreo 3 ore in gara la Herculane :)). Acum pare funny, dar atunci nu a fost. Desigur s-au adaugat apoi si orele acumulate pana la Bucuresti.
Asteptari si intarzieri “minore” de 1 ora-2 ore aveam mereu spre Valea Prahovei, dar asta devenise deja lege. Le calculam din start :)).
Cu timpul am inceput sa merg cu trenul mai rar si am preferat microbuzul.
Am ales și eu autobuzul și microbuzul uneori deși mi-e rău pe ele … Totuși îmi place mai mult cu trenul, chiar dacă avem condiții și situații ca cele prezentate :D
Aoleu, sunt trista rau, cum te mai chem eu in Bucuresti acum?:(. Si mie imi place tare mult sa merg cu trenul si tot astept acele conditii minunate din vest:).
Gândul că ajung la voi mă face să trec peste orice :P
La fel aș putea să zic și eu “cum să vă chem la Cluj când știu clar prin ce o să treceți? :)) Dar VĂ AȘTEPT, merită ;)
Decat cu trenul in Romania, mai bine stau acasa. Circul cu avionul si masina personala sau cu trenul, dar nu la noi in tara. Ultimele mele 2 calatorii au fost la fel de ‘condimentate’. Decat sa arunc bani pe un serviciu de rahat, mai bine dau un pret mai mare pentru avion sau conduc.
Îți dau dreptate, dar mă gândesc la cei care nu au altă posibilitate :(
Şi mie îmi place trenul, îl prefer autobuzului.
De obicei merg cu trenul pe ruta Bucureşti-Tulcea şi retur, călătorie care durează 7-8 ore – are întotdeauna întârziere :D Însă cum spuneam, prefer să merg aşa decât să iau microbuzul, am cărţi cu mine, scriu, îmi fac de lucru în timpul ăsta.
Ultima dată am mers cu trenul de Paştele ortodox, Bucureşti-Brăila, şi am avut o surpriză uriaşă: vagoane curate, condiţii bune, fără întârziere. Nici nu ştiam că există trenuri aşa bune în România. Deci se poate. Ar fi bine dacă s-ar putea mai des :D
Oricum, circul destul de rar cu trenul, per total, iar experienţe traumatizante n-am avut.
Cât despre trenurile din afară, cred că cel mai mult am mers prin Italia – am dat şi peste trenuri ok şi peste trenuri mai puţin ok. Ultima dată am fost cu Freccia Rossa care a costat o grămadă şi a avut şi o întârziere de 30 de minute… Dar am ajuns cu bine la destinaţie, până la urmă :)
Și noi, în Italia, am avut un singur incident cu întârzierea, dar știu prieteni care au avut probleme mai mari… na, oricum nu se poate compara cu “circul de la noi” :D
Calatoria cu trenul in Romania este odioasa. Daca imi amintesc de drumuri de 200 de km facute in 7 ore, de mizeria din vagoane si din toalete, de smecheria controlorilor, de toti boschetarii, hotii si tiganusii care populeza acest mijloc de transport…chiar ca imi stric seara.
Nu merită :(
Și totuși, alternative la acest nivel nu prea sunt :(
Da, din pacate…
Nu stiu daca asa zisele “trenuri romanesti” sunt demne de numele de tren, dar cert este ca cele italiene sunt ceva mai bune.
Au si ele minusurile lor, dar ca sa iti dai seama de ele trebuie sa calatoresti de mai multe ori pe aceias ruta.
Mă rog, aș zice că în România problema e mai complexă, părțile negative nu vizează doar trenurile și felul în care arată ele ci bubele unui întreg sistem :(
N-am mai calatorit de multicel cu trenul, ultima expeditie fiind o iesire cu prietenii la munte. Nu am fost deloc multumiti de conditii, dat fiind faptul ca am platit 12 persoane sume destul de ridicate pentru un drum de la care aveam asteptari ceva mai ridicate.
Cred că asta e problema până la urmă… avem ateptări prea mari, nu? :))
Da, oamenii de calitate acum au ales să meargă cu mașina proprie sau cu autocarul! Înainte, ajungeai să cobori din tren cu 100 de chestii interesante auzite vorbindu-se în compartiment, acum toată lumea stă cu nasul în laptop, pe telefon, sunând pe toată lumea și bârfind pe toată lumea.
Unde erau timpurile alea când trimiteai bilețele dintr-un compartiment în altul…
:)) Am călătorit și eu cu trenul multișor și îl iubesc încă, dar da, calitatea celor care circulă cu el a scăzut dramatic :(
Am ajuns pe acest blog cautand informatii despre calatoriile cu CFR-ul nostru. Copila mea (17 ani) pleaca in tabara, de la Constanta la Cluj, impreuna cu inca vreo 4 colege; ma interesasem de autocar (plecare-sosire, tarif, tot) dupa care am aflat cu stupoare ca cele 4 colege vor cu trenul, la cuseta. Eu am ororare de tren, am mers de mi-a iesit pe nas, si inainte de ’89 si dupa, pana am terminat facultatea (asta se intampla in ’95). Pe vremea aia nu aveam de ales. Dar tot incercam sa evit mersul cu trenul. De la Bucuresti spre Pitesti, pe vremea lu’ ceasca, nu erau decat personale – faceau 100 de km in 3 ore plus eternele intarzieri, printre „descremenati”, papornitze si cocosi clandestini – si de multe ori preferam sa ma duc cu metroul pana la Pacii si sa iau de acolo o ocazie. Cat despre budele din tren – mi se intoarce stomacul pe dos si azi, cand imi amintesc. Nu stiu cum e acum, dar atunci nici macar nu curgea apa. Ma duceam la toaleta din gara inainte sa ma urc in tren si apoi ma abtineam pana la destinatie, pentru ca nu se putea altfel. De fiecare data, imi lua cateva zile sa ma curat de duhoarea si mizeria din tren. In fine… de aproape 20 de ani nu m-am mai urcat intr-un tren si ma intrebam daca nu cumva s-a schimbat totusi ceva. Acum stiu ca nu. Probabil ca trebuie sa mai asteptam vreo mie de ani. Vreau sa va multumesc tuturor, atat autorului cat si comentatorilor. Am citit cu atentie tot ce s-a discutat aici, dupa care am stat stramb ca sa judec drept si am decis: o sa-mi duc fata cu masina la Cluj :) E lung drumul (si prost pe alocuri :), si mi-e greu sa lipsesc de la munca, dar prefer de o mie de ori varianta asta.
P.S. Cand am citit comentariul lui mishu88 (ma refer la prima propozitie), ma hotarasem deja :)
Eu îți mulțumesc pentru aprecieri :) Însă… eu cred că ar trebui să o lași să experimenteze, serios, se va convinge singura sau este la varsta cand va lua totul ca pe o distractie de vacanta.
Sigur ca este mai comod cu masina și mai sigur, dar asta spun eu la 28 de ani sau tu la varsta pe care o ai, dar ea la 17 ani poate vrea o amintire cu trenul, nu cred ca e periculos, în plus cum să ne construim amintirile dacă nu așa?
Acestea nu este un sfat, este părerea mea personală de om care nu are copil încă, decizia este a voastră (a ta și a fiicei). Vacanță frumoasă fiicei tale! :*
Multumesc, Bianca. Am discutat cu ea indelung, i-am expus cat am putut de sincer avanyajele si dezavantajele fiecarei optiuni, i-am facut analiza SWOT comparativa pentru variantele tren-masina (lol) si, oricat de interesant ar parea sa stea la cuseta cu prietenele, ramane o problema careia nu i-am gasit rezolvare: toaleta. Nu are cum sa reziste 13+ ore (probabil ca vor fi vreo 15 spre 20) in tren fara sa mearga la toaleta si, desi ea in general are un miros selectiv (din fericire pentru ea), mirosul de buda publica ii intoarce stomacul pe dos. Acesta este motivul pentru care chiar ea a decis ca nu vrea sa mearga cu trenul. Nu i-am impus eu. Mai ales ca ne costa de trei ori mai mult calatoria asta, cu masina. I-ar fi placut sa faca o calatorie cu trenul, sa vada cum e, dar nu pe o distanta asa de lunga. In urma cu 3 ani a fost intr-o tabara la Sighisoara si la fel, am dus-o cu masina. E drept, atunci era mai micuta si pleca singura. Probabil ca sunt tributara profesiei mele (farmacist) si din cauza asta sunt mai obsedata de curatenie decat alti oameni normali :) Oricum, suntem curioase, si eu si ea, ce vor povesti colegele ei despre calatoria cu trenul. Si poate o sa incerce varianta asta la intoarcere din tabara :)
Cu mare plăcere, mă bucur că ați rezolvat “problema” amiabil și în interesul tuturor :*