Anul acesta am urmărit Sanremo, festivalul pe care TVR-ul îl transmitea și pe vremea copilăriei mele. A fost un spectacol senzațional, mi-a plăcut enorm și m-am îmbogățit spiritual cu niște melodii extraordinare. Pentru cine iubește muzica italiană, festivalul acesta este fabulos și un adevărat pansament pentru suflet. Un cadru minunat, Teatrul Ariston din Sanremo, doi prezentatori foarte amuzanți anul acesta, concurenți peste măsură de talentați și un respect deosebit pentru tradiția unui astfel de festival (în condițiile în care foarte multe de acest gen s-au pierdut în timp). Au fost 5 seri de spectacol transmise de TVR 2 (din păcate nu pot să spun că le-am văzut integral, dar am văzut 80%) și sper să fi avut măcar atâta audiență încât să-l transmită și în 2014.

A câștigat Marco Mengoni  cu piesa L’essenziale și el a fost, de asemenea, desemnat reprezentantul Italiei la ediția din acest an a Erovision-ului. Este o prezentă deosbită și abia aștept să-l văd la finala Eurovision din mai. Pe locul doi s-au clasat cei de la Moda cu o altă piesă care mi-a plăcut mult de tot, Si se potesse non morire, (îmi și ridică părul când o ascult). Aceasta din urmă deja este foarte populară și difuzată în Italia.

Însă, mie personal mi-a plăcut cel mai și cel mai mult piesa E’ colpa mia a artistei Maria Nazionale. Știu că seamănă cu ceva, dar nu știu cu ce, iar versurile, cele pe care le-am înțeles, mă întristează profund, însă până la urmă, lasă dâre ce cântă femeia asta, mi se pare cea mai trist-pasională melodie pe care am auzit-o în ultima vreme și nu îmi poate nicicum ieși din minte. Am ascultat-o de zeci de ori. Uff…

Să nu mai menționez în ce fel arată orașul Sanremo și cât de mult îmi doresc că trec și eu măcar una volta prin fața teatrului Ariston ;)

sursa foto (1) sursa foto (2)