S-a scris frumos acest capitol al patinajului, așa de frumos cum numai în Italia s-ar fi putut scrie (a trebuit cumva să vă anunț încă de la început cât de puțin obiectiv va fi acest articol și cred că mi-a ieșit). “Milano e Cortina”, o ediție a Olimpiadei Albe pe care am urmărit-o în competițiile care m-au marcat încă din copilărie, dar la care am descoperit noi valori și mentalități, care nu se aseamănă deloc cu ce știam din copilărie. Însă ce am remarcat de la început trebuie menționat la început – a fost mai puțin scandalos ca la Beijing, mai puțin dramatic ca la PyeongChang așadar, probabil că a fost cel mai echilibrat concurs de patinaj, per total, din ultimii 8 ani. Ca să nu mai spun ca a fost prima dată după 20 de ani când ne-am bucurat de o prezentă BUNĂ a României pe gheața olimpică, indiferent ce spun acum vitejii, care mereu se arată după ce au trecut războaiele. Vă las mai jos câteva din momentele cele mai intense din lumea patinajului olimpic, așa cum am le-am văzut eu în aceste două săptămâni și cum vor rămâne multă vreme cu mine…