Nadia lui Chirilă: doi oameni, o carte, o legendă

Mi-am dat seama că pentru mine Nadia nu e eroina de la Montreal și nici legenda vie pe care nu neg că aș vrea să o cunosc, ci pentru mine Nadia e fata aia pe care am cunoscut-o prin intermediul cărții lui Ioan Chirilă. Se spune că dintre toate cărțile lui Chirilă, Nadia i-a stat chiar și lui mereu la suflet, “pe Nadia a iubit-o mult”, spune soția cronicarului, actrița Iarina Demian.

Eu îmi amintesc că aveam acasă prima ediție, cred că încă mai există în biblioteca de la Ineu, știu că am început-o de nenumărate ori și am abandonat-o de tot atâtea ori, pentru că după părerea mea de copil necopt, conținea prea multe statistici, dar dacă mă întrebai la vremea aceea ce carte vreau să citesc în vacanță îți răspundeam imediat că Nadia lui Chirilă.

Această Nadia e un personaj de poveste, o fetiță activă din care părinții au vrut să scoată energia care nu-i lăsa pe vecinii de la blog să doarmă și au dat-o la gimnastică. Și povestea s-ar fi oprit aici, dacă nu cineva acolo sus, ar fi vrut ca fetița asta din povestea noastră să facă parte dintr-o poveste fără sfârșit a lumii sportului. A fost talet și a fost noroc, a fost multă muncă, trudă și frustare, dar a fost și multă bucurie. Culmea, nu neaparat o bucurie a victoriei ci o victorie a unui zâmbet de copil asupra unei întregi planete.

Pe de-a-ntregul am citit-o abia anul trecut, cu aceeași emoție de copil în suflet și acel regret fără rost că în 1976 pentru că nu existam (motiv nu suficient de serios) am ratat Olimpiada de la Montreal. Nu vreți să știți cu câte râvnă dădeam paginili, eram pur și simplu curioasă și mândră și simțeam mai multe sentimente amestecate despre, cu siguranță, cel mai glorios moment al sportului românesc și la final am știut că nu pentru acel 10 memorabil îmi doresc să văd arena olimpică de la Montreal (deși competiția de gimnastică artistică nici măcar nu a fost ținută acolo, pe vremea aia gimnastica nu era atât de importantă) ci pentru fata aia simplă, cu noroc antologic și talent nemăsurat. Nu pentru VIP Nadia vreau să ajung cândva, dacă e posibil, la Montreal, în arena aia unde fanii gimnasticii merg ca la Mecca ci pentru Nadia lui Chirilă.

Foto

Numai bune de citit pe plajă (cărți scurte și interesante)

Iar s-au strâns cărți la mine în lista “de scris despre ele”, dar azi am strâns câteva în categoria “numai bune de citit pe plajă”, tolănit la soare sau sub o umbreluță sau cu picioarele în apă. Nu vă speriați, sunt cărți scurtuțe și ușoare, pe placul oricui, dar de ce să nu admit, mai ales pe placul doamnelor și domnișoarelor :)

Răpită la 12 ani – Sabine Dardenne

Cartea urmărește cutremurătoarea poveste reală a autoarei belgiene care la vârsta de 12 ani a fost răpită din vecinătatea casei sale de către un pedofil eliberat din închisoare pentru bună purtare. Povestea evocă calvarul unei fetițe confuze, aflată față în față cu cea mai grea încercare din viața ei, accea de a rezista și de a reuși să supraviețuiască unui coșmar cu un singur sfârșit posibil; moartea. La niște ani de la acest calvar, Sabine se hotărăște să-și facă publică întreaga versiune a poveștii în cartea de față, încercând să ajute la râdul său persoane care la un moment dat s-au aflat în aceeași situație ca și ea. Ea chiar spune că vrea să se știe public că aceste persoane nu sunt singure, iar poveștile lor merită spuse cu voce tare, ca monștii ca cel care i-a distrus ei copilăria și care a curmat viața altor fete să nu mai fie eliberați atât de ușor.

Mi-a pălăcut mult cum a pus Sabine problema în această carte. Nu vrut să-și plângă de milă și nici ca cineva să o compătimească prea tare, a vrut doar să-și arate furia, dar și curajul de a merge mai departe zilnic cu acest trecut nimicitor în spate. Cartea este una dintre cele mai reușite din colecția Cărțile adevărate de la All.

Dragostea nu-i de mine – Federica Bosco

Continuarea cărții “Îmi placi la nebunie”, a italiencei Federica Bosco m-a ținut între pagini să savurez povestea amuzantei dar nefericitei Monica, venită tocmai de la New York ca să-l urmeze pe faimosul ei iubit în Scoția. Ajunsă aici însă constată cu stupoare că nimic din ceea ce credea ea nu se adeverește, iubitul are o droaie de probleme nerezolvate, prietenul cel mai bun îi ascunde un secret teribil, el se scufundă în muncă și chiar ultimul lucru la care se gândește este ea, Monica, iubita venită de peste Ocean pentru a porni o nouă etapă în viața ei, viața în doi alături de un om care s-a arătat deosebit de interesat de ea.

Pe de cealaltă parte este David, iubitul etern care se joacă cu sentimentele ei și care îi deschide toate rănile numai pentru a le pansa iar. Ce va alege Monica? Trebuie să vă spun că nici în această a doua parte a romanului nu vom alfa, dar am auzit că autoarea pregăteștea partea a treia :)

Dicționar Robert de nume proprii – Amelie Nothomb

Pentru cei familiarizați oarecum cu stilul belgienei Amelie Nothomb, această carte se va încadra în tiparele obișnuite, însă pentru ceilalți va fi o carte ciudată despre o fetiță ciudată, cu nume ciudat, fără părinți (mama a omorât tatăl într-o criză de pe vremea când era însărcinată) și crescută de o mătușă neobișnuită. Cartea deși totuși tristă, ajunge să devină veselă din când în când datorită micuței ciudate, dar și intrigantă, atunci când realizezi că nu ai de-a face cu un copil candid și atât. Nu vă spun mai multe despre ea căci o puteți câștiga la concurs și nu vreau să vă stric plăcerea lecturii.

Cu această ocazie, vreau să mai menționez că indiferent cine câștigă această carte aș vrea ca după ce o citește să împărtășească impresiile cu noi chiar la acest articol dacă se poate. Baftă și nu uitați că puteți să vă înscrieți la concurs pânâ vineri 15 iulie inclusiv.

Cărți de la A la Z

Am descoperit o leapșă pe blogul Tomatei și deși nu am primit-o, vreau musai să o fac, pentru că este vorba de o leapșă despre cărți: “înșiruie câte o carte preferată al cărei titlu începe cu câte o literă din alfabet. Dacă nu ai o carte pentru litere mai ciudate, cum ar fi Q, X sau K, o poți înlocui cu o carte preferată care conține acea literă în titlu. Ai voie sa pui în lista ta și carți care nu aparțin beletristicii.”

A – Anna Karenina – Lev Tolstoi

B – Banchetul – Platon

C – Ca apa pentru ciocolată – Laura Esquivel

D – De veghe în lanul de secară – J.D. Salinger

E – Elogiu mamei vitrege – Mario vargas Llosa

F – Fetele doamnei Rondoli – Guy de Maupassant

G – Grădina de ciment  – Ian McEwan

H – Hronicul și cântecul vârstelor – Lucian Blaga

I – Invitație la vals – Mihail Drumeș

Î – În mare sunt crocodili – Fabio Geda

J – Jurnalul fericirii – Nicolae Steinhardt

K – Sonata Kreutzer – Lev Tolstoi

L – La sud de graniță la vest de soare – Haruki Murakami

M – Mândrie și prejudecată – Jane Austen

N – Narcis și Gură de aur – Hermann Hesse

O – Enigma Otiliei – George Călinescu

P – Povestea târfelor mele triste – Gabriel Garcia Marquez

Q – (hmm, nu cred că am citit nimic cu Q în titlu) :(

R – Robinson Crusoe – Daniel Defoe

S – Spendida cetate a celor o mie de sori – Khaled Hosieni

Ș – Șarpele – Mircea Eliade

T – Timpul trăirii. Timpul mărturisirii. – Eugen Simion

Ț – Țara mea inventată – Isabel Allende

U –  Un cuib de nobili – Ivan Turgheniev

V – Viața pe un peron – Octavian Paler

W – Cazul Wagner – Friedrich Nietzsche

X – Extrem de tare și incredibil de aproape – Jonathan Safran Foer

Y – Yakuza Moon – Shoko Tendo

Z – Zilele regăsirii mele – Elena Ferante

Ei, pe cât de dragă mi-a fost leapșa astat, pe atât de greu am făcut-o. Așa că nu o dau altora decât celor care își pot răpi măcar o oră/două din timpul lor pentru a juca un fel e “fazan”cu titlurile cărților :)

P.S. Nu uitați de concurs, așteptăm înscrieri până vineri 15 iulie :)

Tenis (ne place pe zgură, Nadal știe!)

Rachetele au stat ani de zile, frumos după perdea. Nu am mai fost la tenis din 2008 și tot de atunci ne promitem in fiecare sezon mai călduț, să mergem măcar o zi să mai “jucăm”. Am fost ieri în parcul Hațieganu, pe o căldură tropicală, ne-am întins mușchii și mișcat oasele, am suferit de cald și sete și de faptul că nu avem condiție fizică (vorbesc pentru mine acum), dar ne-am simțit bine pe zgură, cred că numai Nadal s-ar fi putut simți pe zgură mai bine ca noi (se știe) :) Acestea fiind spune, puteți vedea cum ne-am simțit, aici (ms. C. pentru poze), despre posibila febră musculară, mai multe ,după ce o veni și ne-o trece :)

Lista filmelor văzute începând din 2009

Aveam și încă mai am un caiet de prin 2005 în care mi-am notat conștiincioasă ce filme vedeam pe vremea aia (știu, nu-mi făcusem o listă pe calculator, eram de o “pitorească” modă veche) :) Este un caiet/carnet, stufos, căci sunt mândră de câte filme am văzut prin 2005, 2006 sau 2007, dar parcă anul 2008 a venit ca o sențință greu de suportat; timpul alocat filmelor a scăzut vertiginos, cred că în 2008 am văzut sub 10 filme tot anul, nici 2009 nu a stat mult mai bine, 3 luni cât am “locuit” în Franța cred că am văzut un singur film, pur și simplu parcă îmi dizolvasem pasiunea, era timpul pentru altceva… Totuși de anul trecut începând, mi-am reluat oarecum activitatea în sensul că decât să pierd o oră jumate pe net, aiurea, mai bine o pierd “aiurea” văzând un film :)

Blogul m-a ajutat, la fel ca în cazul cărților să-mi contabilizez filmele văzute (caietul săracul va rămâne doar “piesă din muzeul amintirilor”). Așa că de azi, pe blog, va fi vizibil un buton Filme, filme văzute în 2009, 2010 și 2011 în completare. Desigur, lista e rudimentară deocamdată, adică nu am scris anul din care e filmul, nu am scris regizorul, deși mi se părea normal să o fac, doar la cărți scriu autorul… Dacă am nerv și vreme poate aduc completările necesare listei. Deocamdată o aveți la dispoziție, să o vedeți, să vă inspirați, să mă inspirați cu noutăți sau restanțe grave, să o lăudați și evident să o criticați (căci știu eu că nu toate filmele alea sunt bune). Posibil să mai fi avut și scăpări din listă, dar asta este…

Foto

CONCURS: Ce ați citit și ce mai citiți în această vară?

Din păcate, o spun cu o oarecare tristețe luna iunie a fost foarte slăbuță pentru mine la capitolul citit, am citit ceva, dar nici vorbă să mai am timp să și povestesc despre ce am citit, cred că voi face o săptămână a lecturii pe blog în care să vorbesc numai despre cărți, să văd cum mă organizez, dar cred că ar fi frumos, am idei, dar nu știu de ce nu le pun în practică… până atunci, până când mă moblizez eu să vă povestesc despre lecturile mele, vreau să lansez un concurs pentru că vreau să vă mai ofer o carte primită la rândul meu prin amabiliatea celor de la lanțul de librării: librarultau.ro, universulcartii.ro, librariileonline.ro și procarti.ro. Este vorba despre un roman semnat Amelie Nothomb “Dicționar Robert de nume proprii”, roman pe care tocmai l-am citit și pe care vreau să-l trimit unuia dintre voi. Este un roman scurt, ușurel și numai bun de luat pe plajă, sau dacă vreți în vârful muntelui.

Ce aveți de făcut este să răspundeți la întrebarea din titlu până vineri 15 iulie inclusiv, câștigătorul fiind desemnat prin tragere la sorți și anunțat până miercuri 20 iulie cel târziu. Mă inspir din ceea ce citiți voi și aștept cu nerăbdare alte recomandări.

Baftă tuturor! :)

Foto

 

BAC 2011 – Rezultate

Nu am prea multe sa spun, dar trebuie să mă exprim undeva că am fost “șocată” să descopăr că rezultatele de anul acesta sunt “cele mai proaste din istorie”, deci le-a bătut și pe alea de la “BAC-ul grilă” din 2003, când am dat eu și când pentru prima dată în istoria liceului “Mihai Viteazul” din Ineu, s-a leșinat în curte la vederea rezultatelor: dezastru general în care am auzit (poate basme, poate nu) ca au existat olimpici naționali care și-au picat BAC-ul.

Am aruncat un ochi pe rezultatele din județul Arad, nu de alta, dar să văd ce isprăvi au făcut colegii mei mai mici  și mooooamă câți au picat… mulți, n-aș ști să spun dacă mai mulți ca în generația mea, dar oricum mulți. Și din cei care au luat, foooarte mulți au avut medii cam la limită, am văzut multe medii de 6 și ceva, în condițiile în care se știe că dacă nu ai peste 6 nu-l iei (în mintea mea credeam că peste 7, atunci să-i fi văzut).

Din ce am mai citit pe net, din nou, la română au fost rezultate de toată groaza și la fel ca în fiecare an mă întreb cum Doamne Iartă-mă să nu poți lua BAC-ul la română după 12 ani de școală? Măi, să presupunem că la mate nu ai reușit să faci exercițiile și problemele, că la istorie, geogra sau bio nici nu ai știut cum arată manualul, că nu poți învăța limbile străine, că ești complet împiedicat, dar măi, la Română trebuie să fii chiar “pe lângă viață” complet ca să nu poți să-ți iei BAC-ul.

Nu știu ce să zic mai mult, vorbeam și cu Clau aseară și îmi zicea că inconstanța asta a desfășurării examenului, schimbările astea aiurea de la un an la altul, toate fac ca sistemul să piardă rău în valoare. Adică să nu uităm, au fost ani și se știa asta, când numai cei care nu s-au prezentat nu au laut BAC-ul, au fost ani în care ai dat 5-6 materii și educație fizică și s-au dat note pe ochi frumoși și alți ani în care nici măcar oralele nu au fost notate decât cu calificative, apoi au venit cu grilele, apoi au bagat un fel de BAC care incepe din cursul clasei a XII, apoi au lăsat 3 materii, apoi iar au făcut 4 și în acest moment cred că nu mai știu exact din câte materii se dă BAC-ul. Au fost ani cu subiecte pe care numai dacă erai retardat nu le făceai și apoi ani în care trebuia să fii peste medie ca să le faci. Toate se schimbă de la an la an și peste toate generațiile de absolvenți sunt tot mai nepregătite…