Pe vremuri luam Unica număr de număr. Ale ținereții valuri, știți voi :) Asta se întâmpla prin facultate și m-a ținut o vreme și după, până când Unica ca și alte reviste, desigur, a devenit un fel de nuștiuce plin cu reclame, multe, multe, foarte multe… Am zis stop, dar uneori când mai zăresc ceva interesant pe coperta ei, mai dau un ban de ea… mă mai relaxez apoi cu ea în brațe… Numărul pe octombrie 2013 a poposit la mine pentru că pe coperta ei erau două titluri ce prea mi-au luat ochii: Jobul perfect: turist plătit și Teo s-a întors!
Șase activități ieftine, de toamnă răcoroasă
Foarte frig mi-a fost în această dimineață, așa de frig că am pornit căldura, cu 2 săptămâni jumate mai repede decât anul trecut. Veritabilă zi de toamnă răcoroasă azi la noi, cer acoperit, frunze tot mai multe pe jos și temperatură scăzută (6 grade la ora 9). Așadar timp numai bun de a mă gândi puțin la ce poți face pe astfel de vreme… desigur, când nu plouă (și Slavă Domnului, azi la Cluj nu a plouat).
O țară pentru fiecare anotimp: Austria!
În timp ce îmi plângeam azi cele 30 de grade de anul trecut de pe vremea asta, mi-am spus că ar trebui să-mi vină mintea la cap, căci e clară treaba: toamna aceasta a venit mai repede, ceea ce, mai mult ca sigur va face ca și iarna să vină mai repede, iar dacă nu am în plan să mă mut la Ecuator, poate ar trebui să încep să tolerez asta :)
Cât de sus, cât de interior? Răspunsul la Maramureș International Balloon Fiesta
Cine crede-n zbor e stăpân peste zare, zice Lucian Blaga, iar eu i-am dat dreptate din primul moment, apoi, desigur, am citit probabil cea mai frumoasă și metaforică carte despre zbor, Pescărușul Jonathan Livingstone și am aflat că fiecare are zborul său, conștient sau nu, pe cer sau nu, în interiorul sufletului său sau… nu-l va simți niciodată.
Depresia post-vacanță chiar există!
Nu mică mi-a fost mirarea zilele trecute, să-mi cadă în mâini niște articole, care tratează cu maximă seriozitate, ceea ce eu numesc de ani buni depresia post-vacanță. Se pare că, dacă eu am crezut că e o dambla de-a mea, născută din prea mult răsfăț, în termeni de specialitate, “boala” se numește sindromul post-concediu și este cât se poate de reală.
Cum să iubești toamna în orașul tău (la tine acasă)
Nu e cu semnul întrebării la final, asta pentru că urmează câteva “sfaturi”, da, de la mine :) Am stat așa și m-am gândit cât de ușor este să iubești toamna în Franța, Italia, Spania, Portugalia, cât de minunat este să ne mirăm la unison: “Vai, dar Roma arată fenomenal pe ploaie!” sau “Parisul în lumina toamnei este fabulos!” (ceea ce este chiar adevărat), dar în același timp, în diminețile în care dăm la o parte draperiile din camera noastră și vedem câțiva stropi de ploaie și un covor de frunze galbene și eventual ude, pe străzile ce le știm pe de rost, gata, ne-am stricat ziua. Cine se recunoaște?
Cam cât de tare m-a impresionat Turda
Trebuie să recunosc: când aud de Salina de la Turda mi se cam ridică tensiunea :) Am fost de vreo 7 ori până în prezent și mie chiar nu mi se mai pare un loc de văzut. Primele dăți a fost fain, asta prin 2010, după acel moment, însă, orice vizită la Turda m-a cam lăsat rece (inclusiv la propriu, că e atât de frig în Salină încât mă pun pe dârdâit numai când mai văd pe acolo o domniță în fustiță și saboți, dar na, ce să le faci?). Însă Turda a făcut ce a făcut și m-a lovit în creștetul capului în semn de: “las’ că îți arat eu ție” ;)