Filme, Sport

My Sergei

Un comentariu

Faptul că sunt leșinată după patinajul artistic nu mai miră pe nimeni. Cred că urmăresc acest sport de când mă știu. Cunosc cam toți campionii europeni, mondiali și olimpici (chiar dacă nu aș putea scrie numele tuturor rușilor și asiaticilor).

Patinajul este o poveste minunată despre cum forța fizică, talentul nemăsurat și iubirea pentru artă, muzică și stil se întâlnesc în mod inedit. Poate le dau dreptate celor care spun că nu este chiar un sport, pentru că nu-l poți judeca obiectiv, dar sincer eu nu-l urmăresc pentru competiția acerbă (care există, vă asigur) ci pentru spectacol.

Această poveste de care vreau să vorbesc a născut la rândul ei povestioare extraordinare, de dragoste, de ură, de invidie sau admirație. Peste toate însă răsare o poveste uluitoare. Protagoniștii: Ekaterina Gordeeva/Sergei Grinkov. Perechea rusă era reușita prin definiție. Patinau împreună de la 12 ani, erau multiplii campioni naționali și europeni atât la juniori cât și la seniori. Succesul era garantat. Astfel că urmează să câștige titlul mondial în patru rânduri 86-87, 89-90. Vârful de formă îl ating însă la Olimpiada de la Calgary, Canada în 1988 unde câștigă medalia de aur. Ca foarte mulți sportivi era imposibil să trăiască o poveste iubire în afara circuitului, așa că își trăiesc propria poveste de iubire pe gheață, devenind perechea momentului, dezvăluind o dragoste ce îi mistuia cu multă vreme înainte. În aprilie 1991 cei doi se căsătoresc într-o biserică ortodoxă din Moscova și decid să părăsescă concursurile de amatori trecând la profesiniști. În 1992 realizeză că sunt prea tineri totuși pentru profesionism, ea avea numai 22 de ani, iar el 25 și decid să se întoarcă la amatori pentru a prinde olimpiada de la Lillenhamer din Norvegia (care a avut loc la doar 2 ani distanță din cauza proaspetei decizii de a separa anii olimpici, până atunci într-un singur an se disputau atât olimpiada de vară cât și cea de iarnă). La olimpiadă câștigă a doua medalie olimpică de aur din carieră (lucru extrem de rar la patinaj, mai ales la perechi).

Dar în 1995 în timpul unui antrenament dinaintea unei gale profesioniste, Sergei face stop cardiac și moare pe gheață sub privirile ei în doar câteva minute. Avea doar 28 de ani. După ce-și revine din șoc, Ecaterina rămasă văduvă la doar 24 de ani scrie o carte, care mai târziu va avea parte și de o ecranizare: “My Sergei: A love story”.

Sport

Semifinala de vis

Niciun comentariu

Fără dubiu Australian Open e turnelul meu favorit. Ar veni imediat după Roland Garros, dar despre ăsta altă dată.
Tocmai am văzut un meci de tenis de “comă”. Nu am mai văzut un asemenea meci din 2005 tot o semifinală dacă nu mă înșel și tot la Australian Open, meci între Roger Federer și Marat Safin. Atunci meciul era câștigat de Safin care câștiga dupâ două zile și turneul.
Azi s-au întâlnit spaniolii Rafael Nadal, nr.1 mondial și Fernando Verdasco nr. 14 mondial. Meciul a durat mai bine de 5 ore, încheindu-se cu scorul de 6-7,6-4,7-6,6-7,6-4. A fost unul din meciurile acelea care trebuiau să aibă 2 câștigători. Recunosc că am ținut cu Verdasco, dar nu pentru că nu-mi place Nadal ci pentu că îmi doresc o diversitate în ceea ce privește finalele de Grand Slem. Dacă bătea Verdasco el era cel care avea ocazia de a-l dărâma în finală pe Federer, așa că duminică o să vedem o finală clasică Federer-Nadal ca și ultimele nu știu câte pe care le-am văzut. În plus țin cu cei la care văd o urcare în ierarhie nu cu cei care se tot mențin, adică îmi plac cei în acensiune cum este Verdasco.Asta e. E bine. În finală țin cu Nadal și chiar sper să câștige.
Până duminică însă, avem mâine finala feminină cu Serena Williams și Dinara Safina (da, sora lui Marat Safin)

Carti, Sport

Inimi la Beijing

Un comentariu


Am reușit și eu să citesc după mai bine de o lună de când o aveam pe noptieră cartea “despre campionii de la Beijing” așa cum o numesc autorii.”Inimi la Beijing” nu e o carte document este o carte sentimentală despre victorii și înfrângeri, despre lupta cu psihicul și cu gândul că toată munca pe care ai depus-o să ajungi la Olimpiadă pot deveni istorie.
Au fost ratări, au fost victorii ce ni le vom aminti mereu. Sincer am crezut că este doar o strategie de marketing. Cartea s-a distribuit numai împreună cu Gazeta Sporturilor pe 16 decembrie anul trecut. Eu am reușit să o cumpăr abia după câteva zile și am răsfoit-o uitându-mă mai mult la poze.
Pe cum o citeam pe atât îmi plăcea mai mult. Se descriu lucruri pe care nu le-am văzut la televizor, se descriu fapte și sentimente ce n-au trecut de cealaltă parte a ecranului. A fost frumos gestul unor reporteri de a răsplăti perfomanța sportivilor spunând povestea lor reala.
Recomand cartea tuturor mai ales că dacă aveți timp o terminați în câteva ore.

Sport

Evenimente sportive de top

3 comentarii

Între o depresie mică și niște lucrări de sesiune vreau să văd, cât oi apuca ceva din evenimentele sportive de top ce deputează chiar în ianuarie. Este vorba despre Australian Open, început încă de săptămâna trecută cu calificările și Campianatul European de patinaj artistic de la Helsinki. La tenis se anuntă o lupată acerba între 2 sportivi care au mai triumfat aici este vorba de Marat Safin și de eternul Roger Federer, dar bețe în roate le pot pune mulți de la sârbul Djokovici pană la americanul Andy Morris. La fete se pare că rusoicele fac legea. Și tot rusoiacele și la patinaj, doar că anul acesta findlandezele care au venit din urmă în ultima vreme s-ar putea să provoace surprize deosebit de plăcute mai ales că sunt la ele acasă. În plus abia aștept să-l văd pe preferatul meu din ultimii 2 ani cehul Thomas Verner. Din păcate anul trecut am urmărit foarte puțin din competiții, serviciul acupându-mi timpul în proporție de 100%, anul asta deși sesiunea and stuff sper să apuc să văd măcar semifinalele și finalele la tenis și reuniunile de seară la patinaj
La anu’ e olimpiada de iarnă de la Vancouver deci concursul de patinaj e cu atât mai important pentru că ultima seiune de calificare pentru olimpiadă va fi Campionatul Mondial din martie de la Los Angeles unde tot europenii sunt favoriți, deci interesant.
A! mai e și Campionatul Mondial de Handbal masculin din Croația pe care recunosc că nu-l urmăresc ca pe cel feminin dar și aici sunt meciuri ce merită văzute

Sport

Pe patine

Niciun comentariu


Sunt o împătimită a patinajului artistic. Nu scap nici macar un Campionat European sau Mondial, de Olimpadă nici nu mai zic nimic. Dacă Eurosport ar difuza concursurile de Grad Prix sau întrecerile de Cupă Mondială cred că nu m-aș dezlipi de televizor.
Cu toate acestea eu personal nu mi-am pus patine în picioare până acu’ 2 zile. În primul rând îmi erau mari și nu le-am putut strânge bine pe picioare, iar în al doilea rând grija lui ” să nu cad” m-a făcut ca minute bune să nu mă pot desprinde de la matinelă. Apoi încet, încet mi-am dat drumul mai ales ca vedeam niște micuți care se dădeau de mama focului și erau toți roșii în obraji. Apoi după o vreme un domn de varsta a treia s-a apropiat de mine și mi-a zis: “…domnișoară pe gheață nu se merge, se alunecă”. Ok ușor de zis greu de făcut. Am apucat marginea mantinelei și am început să trag de ea împingându-mă înainte, și acum am ferbră musculară la brațe de la această activitate. În cele din urmă m-am îndepărtat bine de mantinelă, dar nici vorbă să pot face un tur de patinuar singură. Domnul de mai devreme s-a oferit să ma ajunte. Am reușit la finalul programului un tur complet mai mult nici vorbă.
Dar vreau să mai încerc, neaparat. Nu mă las cu una cu două. Nu vreau să fac triplu axel, dau dublu ridberger dar vreau să alunec așa cum îmi doresc de când eram mică și o vedeam la televizor pe Surya Bonaly și Oksana Baiul.

Sport

Handbal de calitate

2 comentarii

Urmăresc Europenele și Mondialale de handbal feminin de vreo 10 ani. Tot ce știu e că mereu am avut o echipă acolo sus zbătându-se pentru un loc cât mai bun. Îmi amintesc de Steluța Luca de acu’ 8 ani de exemplu, de Aurelia Stoica, de Cristina Vârzaru, iar acum de fetele astea noi, tinere de 20 de ani care joacă cu toată pasiunea de care sunt capabile. În urmă cu 3 ani am jucat finala Campionatului European pe care din păcate am pierdut-o în fața Rusiei (tara gazdă la cel turneu). Îmi amintesc meciurie acelea fabuloase în care comentatorul Radu Naum mai avea puțin și intra pe teren să comenteze de acolo în timp ce le încuraja pe fete. SUPERB.

Din păcate turneul de anul acesta s-a încheiat oarecum pentru noi aseară când am pierdut cu campioana olimpică Norvegia. O să mai jucăm maine pentru locul 5 cu echipa Croației. Nu trebuie însă să uităm parcursul fantastic din preliminarii unde am jucat fără înfrângere cu Ungaria, Franța și Danemarca ( campioana europeana și mondială).
Handbalul mi se pare infinit mai complex și mai captivant decât fotbalul. Interesul este totuși destul de scăzut printre spectatori și telespectatori, iar sportivele sunt destul de puțin apreciate. Cel mai dureros este faptul că ne lipsesc jucătoare. Sunt puține și pentru că din diverse motive nu se îndreaptă către acest sport, probabil prea puțin susținut la noi. Din păcate nu e suficient ca Cristian Gațu (președintele Federației Române de handbal) să fie prezent în tribună și să susțină activ echipa ci și alți oficiali și surporteri români care lipsesc cu desăvârșire.
Așteptăm competițiile de la anul’ unde să sperăm că o să fie mai bine.
Close Menu