Pentru cine are la dispoziție 3 ore libere, un chef de nebun de un film bun, pentru cine a apreciat Forrest Gump (regia și scenariul au fost semnate la ambele filme de aceleași persoane), dar îl poate admira și pe Brad Pitt, acest film despre care vorbesc este de văzut. Recomand vizionarea la cinema, nu pentru că filmul ar avea cine știe ce efecte pe care l-ai putea rata acasă, dar măcar la cimena poți trăi 3 ore de relaxare totală.
Povestea vieții unui “copil care se naște bătrân”, supraviețuiește bolii nefaste și ajunge să “întinereasă” este extrem de vie și interesantă. Cu un Brad Pitt foarte bătrân și apoi tânăr și super sexy filmul nu putea fi decât ceva remarcabil. (Și ca o paranteză, actorul ăsta e incredibil de HOT, am urmărit jumate de film cu un zâmbet tâmp pe buze). Dar trecând peste acest amănunt (chiar este un amănunt, credeți-mă) filmul e emoționant și bulversant. M-am gândit că poate este genul de film pe care nu vrei să-l vezi cu mintea (pentru că e de neînțeles), poate nu vrei nici cu sufletul (pentru că este o poveste fantastică, până la urmă), sau nu vrei să-l vezi nici măcar cu ochii (nu s-a răsturnat carul cu frumuseți în el), dar e genul care poate fi văzut cu lacrimile, De ce?
Pentru că e trist și nedrept pe alocuri, pentru că e de dragoste mai mult ca de viață și pentru că te face să-ți simți inima în gât la o grămadă de replici și priviri.
Am vrut să-l văd imediat după ce am vizionat primele 10 secunde din trailer, dar de atunci au trecut vreo 2 luni. Pot spune doar că abia aștept ceremonia de Oscar (cred că-i mâine noapte) să vad dacă filmul încasează și ceva premii (nu că asta l-ar face mult mai valoros decât este deja).
My Sergei
Faptul că sunt leșinată după patinajul artistic nu mai miră pe nimeni. Cred că urmăresc acest sport de când mă știu. Cunosc cam toți campionii europeni, mondiali și olimpici (chiar dacă nu aș putea scrie numele tuturor rușilor și asiaticilor).
Patinajul este o poveste minunată despre cum forța fizică, talentul nemăsurat și iubirea pentru artă, muzică și stil se întâlnesc în mod inedit. Poate le dau dreptate celor care spun că nu este chiar un sport, pentru că nu-l poți judeca obiectiv, dar sincer eu nu-l urmăresc pentru competiția acerbă (care există, vă asigur) ci pentru spectacol.
Această poveste de care vreau să vorbesc a născut la rândul ei povestioare extraordinare, de dragoste, de ură, de invidie sau admirație. Peste toate însă răsare o poveste uluitoare. Protagoniștii: Ekaterina Gordeeva/Sergei Grinkov. Perechea rusă era reușita prin definiție. Patinau împreună de la 12 ani, erau multiplii campioni naționali și europeni atât la juniori cât și la seniori. Succesul era garantat. Astfel că urmează să câștige titlul mondial în patru rânduri 86-87, 89-90. Vârful de formă îl ating însă la Olimpiada de la Calgary, Canada în 1988 unde câștigă medalia de aur. Ca foarte mulți sportivi era imposibil să trăiască o poveste iubire în afara circuitului, așa că își trăiesc propria poveste de iubire pe gheață, devenind perechea momentului, dezvăluind o dragoste ce îi mistuia cu multă vreme înainte. În aprilie 1991 cei doi se căsătoresc într-o biserică ortodoxă din Moscova și decid să părăsescă concursurile de amatori trecând la profesiniști. În 1992 realizeză că sunt prea tineri totuși pentru profesionism, ea avea numai 22 de ani, iar el 25 și decid să se întoarcă la amatori pentru a prinde olimpiada de la Lillenhamer din Norvegia (care a avut loc la doar 2 ani distanță din cauza proaspetei decizii de a separa anii olimpici, până atunci într-un singur an se disputau atât olimpiada de vară cât și cea de iarnă). La olimpiadă câștigă a doua medalie olimpică de aur din carieră (lucru extrem de rar la patinaj, mai ales la perechi).
Dar în 1995 în timpul unui antrenament dinaintea unei gale profesioniste, Sergei face stop cardiac și moare pe gheață sub privirile ei în doar câteva minute. Avea doar 28 de ani. După ce-și revine din șoc, Ecaterina rămasă văduvă la doar 24 de ani scrie o carte, care mai târziu va avea parte și de o ecranizare: “My Sergei: A love story”.
Filme 3D
Joi am văzut ” Călătorie spre centrul pământului”, iar sâmbătă “Bolt”. Tehnica e super, la primul chiar am rămas surprinsă, efectele au meritat toți banii. La al doilea, mai mult animatia a fost interesantă și deși nu-mi doream să zic asta dublajul în limba română nu a fost deranjant. Poate și din cauză că am recunoscut vocile Mihaelei Rădulescu și a lui Virgil Ianțu. Mai târziu am aflat că simpatiul hamster Rino era dublat de și mai simpaticul Dani Oțil. Merită văzute ambele filme în variantă 3D sau nu.
Love actually
Nu am mai văzut de foarte mult timp un film care să mă țină cu un zâmbet larg pe buze de la început până la sfârșit. “Love actually” e un astfel de film. Îl am de multă vreme dar nu mi-am făcut timp de el până în seara asta. E un film “de Craciun” dar îl poți vedea în orice anotimp ca o comedie spumoasă dar foarte inteligentă.
Distribuția are cred cel puțin 20 de nume cunoscute în cinematografie majoritatea actori britanici. De la Liam Neeson, Hugh Grant, Emma Thompson, Colin Firth, Keira Knightley la topmodelul german Claudia Schiffer toți s-au reunit pentru o poveste de 2 ore extrem de captivantă. Îmi venea să vad în picioare ultimele minute din film.
De altfel și muzica a avut un aport important în atmosfera filmului. E superbă.
Recomand filmul tuturor celor care nu l-au văzut, chiar și celor care nu suportă “dulcegăraiele” pentru că s-ar putea să aibă o surpriză. Must watch.