Vacanță în Creta – dietă mediteraneană pentru suflet

Încep să scriu jurnalul vacanței noastre cretane, la două săptămâni după ce ne-am întors, însă este tare greu acum să prevăd, când viața cu ritmul ei obișnuit (din afara vacanțelor) mă vor lăsa să-l termin. Dar cel mai probabil și acest parcurs va avea propria lui savoare, pe care sunt pregătită să i-o dau din toată inima, chiar dacă poate peste inima mea se vor revărsa cu multă nostalgie între timp, ploile toamnei. Aceste două săptămâni ce s-au scurs de când aeronava companiei cretane SKYexpress a părăsit aeroportul din Heraklion n-au făcut decât să-mi cimenteze în suflet trările și sentimentele pe care clima mediteraneană cu efectul ei magic le exercită cu putere asupra mea de câte ori mă învălui în aerul ei sărat și cald. Și vă spun drept că MAGIC nu este un epitet pe care îmi place mie acum să-l folosesc, ci vorbind cât de poate de serios, clima mediteraneană, pentru mine, are un efect de-a dreptul miraculos. Și atunci, am găsit absolut firesc să ne întoarcem în Creta, unde mai fusesem cu 6 ani în urmă și de data aceasta să stăm mai mult, să ne bucurăm mai mult de tot ce aceste locuri dar și acest context climateric cu efectele lui atât de benefice și vindecătoare au să ni-l ofere. Χαίρομαι που σε ξαναβλέπω Κρήτη!

Bine te-am regăsit, Creta! chiar mai repede decât ne-am fi așteptat, căci pur și simplu în februarie anul acesta când ai răsătit în planurile noastre nu știam că de asta avem nevoie de fapt. Atunci căutam doar o vacanță care să depășească ceea ce generic în turism numim sejur și care să ofere experiențe de ținut minte tuturor membrilor familiei. Anul trecut am luat o pauză de la “vara în Grecia”, fără ne îndepărtăm prea tare și am ajuns în Cipru, unde ne-a plăcut, dar unde zi de zi vorbeam despre insulele grecești și tot ce vedeam comparam cu ele. Fie că ceva ne amintea de căldura dogoritoare din Rhodos, fie că ceva ne amintea de fisticul din Aegina, ori de broscuțele din Zakynthos, zici că și Grecia ne ducea dorul. Și-apoi a mai fost prima noastră vacanță în 3, din 2018, când Creta ne-a fermecat pentru prima dată și când i-am făcut lui Albert acea poză celebră la noi în familie cu apusul în portul din Rethymno. Și după două săptămâni de ne gândim/ne răzgândim ne-am spus că poate ar fi un moment bun să mergem să refacem poza aia. Și-așa am făcut, numa că altfel! :)

Dacă în urmă cu 6 ani, ne-am pus baza la Rethymno și ne-am mișcat numai prin acea zonă, Chania și Plakias fiind cele mai îndepărate locuri în care am ajuns cu bebelușul de aproape 9 luni, de data aceasta ne-am dorit să ne punem baza pe coasta de Nord-Est și să ne creionăm un traseu pentru zile de relaxare vs. explorare într-o parte a Cretei care merita o vacanță separată. Ne-am dorit mult să vizităm Heraklion și Knossos cu un băiețel care pricepe cât de cât ce vede, să ajungem la Agios Nikolaos, pitorescul oraș cuprins în brațe atât de lacul Voulismeni cât și de marea cea mare, să ne bucurăm de plajele largi și marea de mentă de la Stalis și Malia, dar și să pornim într-o mini croazieră spre Santorini, însă asta e altă poveste.

Ce am văzut, ce am făcut și cum am organizat 10 zile în Creta:

Ne-am pus baza în Limenas Hersonissos sau daca vreți doar Hersonissos, stațiunea cea mai colorată de pe coasta de Nord-Est, cred că și cea mai mare, dar 100% cea mai apropiată de aeroportul din Heraklion (35 de minute cu autobuzul, pur și simplu n-am vrut să stau două ceasuri în transfer). Nu suntem fanii celor mai mari și zgomotoase stațiuni, însă am ales Hersonissos pentru ca era extrem de accesibil pentru ce doream noi să vizităm în această vacanță și ne trebuia o locație de cazare aproape de tot ce ne interesa. Ne-am cazat la Glaros Beach Hotel, un hotel mare, cum de obicei nu alegem (ne plac mai tare locațiile mici), dar și aici am făcut un compormis, hotelul fiind atât pe plajă cât și în centrul stațiunii, aproape de mijloacele de transport în comun, iar noi urma să le folosim din plin. N-a fost rău hotelul, ne-a plăcut sea side view-ul din cameră (eu m-am trezit zilnic pe la 6:30 numai ca să mă bucur de el), mâncarea foarte diversă și adevărul este că nu suntem pretențioși, însă piscina a fost prea mică pentru un hotel atât de mare și nu ne-am bucurat aproape deloc de ea. Noi adulții, că Albert e pe sistemul: “are apă? are! atunci e bună!” :)

Hersonissos ca stațiune este un paradis pentru iubitorii statului la soare, pe plajă, cât este ziua de lungă. Plajele mari și late sunt la mare concurență cu cele mici la care cobori direct din hoteluri, iar apa, pot spune cu mâna pe inimă, ca a fost frumoasă și curată peste tot. Analipsi, Anissaras, Limanakia sau Star Beach sunt doar câteva plaje foarte cunoscute la care puteți ajunge pe jos din centrul stațiunii, dar ele sunt mult mai multe, cât e faleza de lungă (și e lungă rău) sunt plaje din loc în loc, majoritatea manageriate de câte un local mai dichisit de unde puteți închiria șezlonguri și umbreluțe (între 12 și 20 de euro setul de 2 sezlonguri și o umbrelă), unde puteți folosi toaleta (gratuit) sau unde vă puteți răcori cu un fresh delicios, ori după caz un Mythos rece ca gheața (la prețuri rezonabile).

Ce puteți face în Hersonissos pe lângă plajă și bălăceala (recomandările noastre):

O vizită la Muzeul Satului Cretan (Lychnostatis) a fost o adevărată surpriză pentru noi. Mie mi-a plăcut cel mai mult, poate pentru că mie de obicei îmi plac aceste muzee pe oriunde le găsesc, însă, a fost și copilul destul de curios de cum arăta de fapt, pe vremuri, un sat autentic de pe insulă. Ca să nu mai spun că acest muzeu, dintre toate cele pe care le-am văzut de acest gen, este pe malul mării, iar asta îi dă un aer atât de boem. Merită din plin o dimineață aici, mai ales că muzeul este deschis numai între orele 9 si 14, când soarele este oricum destul de puternic ca să te prindă la plajă. Puteți ajunge aici pe jos, într-o plimbare de 20 de minute din centrul stațiunii, iar dacă ajungeți gata obosiți, înainte de vizită vă puteți relaxa la cafeneaua din interior, într-un decor destul de pitoresc.

Mai ales dacă sunteți cu cei mici, trebuie neapărat să ajungeți la Aquarium & Reptile Rescue Centre unde se pot atinge testoasele gigantice și se lua șerpii în mână, în fine, niște super experiențe pentru curajosii fără fobii (nu eu!). Le-am zis băieților despre acest loc în penultima zi a vacanței, când eu aveam multă nevoie să iau puțin la picior străduțele mai puțin bătute din Hersonissos, în timp ce ei să facă altceva, cum ar fi să mângâie pitoni (yuck!), ceea ce au și făcut. Și aici se poate ajunge pe jos din centrul stațiunii într-o plimbare de 15 minute. Normal că nu pun poze, nu pot nici să le privesc :)

Plimbarea cu trenulețul turistic prin satele cretane (Ano Chersonissos, Piskopiano, Koutouloufari) absolut sublime, din jurul stațiunii, a fost cel mai bun lucru pe care am putut să-l facem în timpul șederii noastre în Hersonissos. Trenulețul are câteva stații în stațiune apoi te urcă frumos un deal și te lasă în partea vechea a Hersonissos-ului, fostul sat pescăresc, acum o bijuterie bine conservată, Ano Chersonissos. De aici, pe jos, te poți plimba câteva ore, în celelalte două sate aproape legate între ele Piskopiano și Koutouloufari, pe la umbra măslinilor, iar la final, trenulețul te ia și te duce înapoi în stațiune. Ne-a plăcut atât de mult, mai ales Koutouloufari, că în ultima seară a vacanței am renunțat la cina de la hotel și am plecat pe jos să luăm masa (pe care  noi o numim “Cina cea de concediu” ) în acest sat. O bilă albă pentru GRELIA, un producător local de ulei de măsline care are un mic laborator și un magazin de desfacere între Ano Chersonissos și Piskopiano și de unde ne-am întors cu diverse bunătăți de pus pe masa de acasă.

KartLand și terenul de MiniGolf se încadrează tot la “vacanțe cu cei mici” și pasionați de curse, dar se pare, mai ales de minigolf. Noi am bifat două prezențe pe pista de karturi (exista karturi duble ca să te poti da în tanden cu copilul, iar asta ne-a părut super tare) și două pe terenul de golfuleț (care este foarte distractiv și pentru adulți, aici ne-am împrietenit cu un grup de tineri frumoși din Olanda, care n-ar fi ghicit nici într-o sută de ani că suntem români, am râs foarte tare de siguranța lor cum că am fi 100% din Suedia sau Norvegia). Cele două se află foarte aproape de Star Beach, unde dacă aveți copii mai mari sau sunteți chiar voi pasionați ai sporturilor nautice ori ale petrecerilor cu muzica dată la maxim, vă puteți petrece lejer câteva după amieze. Am descoperit că aici aveau și un mini waterpark, dar asta la fost chiar în ultima zi, așa că n-am apucat să mai mergem, deși părea potrivit pentru Albert.

Gouves: CretAquarium + Dinosauria + Planet Crete a fost ziua în care a făcut copilul programul, când întâmplarea a făcut ca marea să fie agitată și să nu ne bălăcim (desigur, o puteam face, mulți au făcut-o, dar noua nu ne-a plăcut așa). Așa că după o dimineață la piscină, am plecat la 20 de km de Hersonissos, în Gouves, o stațiune mult mai mică, dar cu foarte multe atracții pentru copii. I-am povestit lui Albert despre ele și el a decis că le putem face pe toate într-o zi, ceea ce s-a și întâmplat. Acvariul este drăguț, însă noi cred că am ajuns la o suprasaturație de rechini și alte vietăți marine, eu chiar nu știu când le trece faza asta copiilor, al nostru e încă acolo: “uite peștele piatră! uite, asta e peștele scorpion și ăla e nu știu care pește extreeem de ciudat… ” Buuun, noroc că nu a fost mare acvariul, apoi am mers la Planet Crete (Planetarium), dar am decis să nu rămânem la nicio proiecție, așa că doar am vizitat și am făcut poze, după care ne-am petrecut după masa la Dinosauria, un parc tematic cu dinozauri, după cum îi spune și numele. Părerea mea este că tot acest domeniu vast ar putea să fie mai bine întreținut, dar, din nou, copiilor nu le pasă de detalii, ei sunt încă răpiți de: “uite un trenuleț!”. Aș vrea să-mi fi notat cât am dat pe intrări la toate nebuniile astea, dar n-am făcut-o, vă pot spune că parcă n-au fost chiar ieftine. Dar rețineți, dacă sunteți cu cei mici la Hersonissos, musai să mergeți o zi la Gouves!

Și acum să revenim la plaje, ca să vă spunem că preferatele noastre de pe coasta de Nord-Est au fost fără doar și poate Stalis și Malia, ambele accesibile cu autobuzul din Hersonissos (cam 20 de minute până la Stalis și 30 până la Malia). Pentru familiile cu copii mici spre foarte mici, Stalis e “paradis”, apa e până la genunchi cât vezi cu ochii, este caldă și clară, iar nisipul e făină cernută. Unde mai pui că din șoseaua principală, de unde te lasă autobuzul, faci 7 minute pe jos până la plajă. Noi ne-am jucat non stop cât am fost la Stalis, apa fiind mică, deci nu puteai înota, ne-a muncit Albert ca la sală, dar a fost drăguț să nu ne stresăm că ajunge în apă prea mare pentru el, ba cred că aici nici de colac nu a avut nevoie. Faleza este plină de terase, așa că dacă plănuiți o zi aici nu aveți grija mâncării. Piesa de rezistnță în materie de plaje cred că pentru mine a rămas totuși Malia, chiar am petrecut aici O ZI INTREAGĂ și rămâne ziua noastră preferată de plajă, bălăceală și relaxare. Plaja asta are de toate, deși stațiunea a fost prea mare pentru gustul nostru și destul de zgomotoasă, plaja a fost de-a dreptul minunată. Ne-am luat sezlonguri chiar lângă apă și priveliștea a fost spre o insulă minusculă cu o bisericuță albă la fel de minusculă, unde aveai acces numai cu bărcuța sau hidrobicicleta. Cele mai faine poze de la plajă le avem de aici, am și avut dispoziția necesară să le facem, recunosc!

Heraklion și Knossos au fost highlight-urile în materie de vizite din această vacanță (dacă nu punem Santorini la socoteală). Noi am fi vrut să le vizităm încă din 2018, când am vizitat Creta prima oară, dar copilul prea mic la cea vreme nu era interesat de istorie. Nici acuma nu e ceva de speriat pe tema asta :) dar măcar a prins povestea cu Minotaurul și eu cred că trebuie expus și la lucruri care nu-s fix pe gustul lui la vârsta asta (cum ziceam și când am scris de Vatican). Oricum, cred că acum i-a plăcut mai mult decât la Vatican, că a mai crescut și poate am povestit noi mai cu pasiune. Dar, cu sau fără copii, trebuie să mergeți la Heraklion (capitala Cretei, un oraș nu boem, dar cu siguranță frumos, fotogenic, ofertant) și desigur măcar câteva ore și în situl arheologic de la Knossos, zice-se, locul în care s-a născut Europa, aflat practic undeva la marginea orașului Heraklion. Nu rescriu eu aici istoria, asta o găsiți peste tot pe internet la o căutare rapidă, despre Knossos, aici vă faceți pe foarte scurt o idee, dar cel mai bine puteți răsfoi cu cei mici enciclopediile de istorie universală.

În Heraklion, vă puteți plimba pe străzile centrale admirând celebrele ziduri venețiene de apărare ale orașului, luând pulsul unuia dintre cele mai mari orașe din Grecia, nu doar din Creta. Principala arteră pietonală Str. 25 august pornește din portul vechi (venețian) și străbătând-o pănă la capăt, ajungeți în piața centrală a orașului Eleftherias Venizelou, plină cu terase frumoase, cafenele, gelaterii și restaurante populare. Logia Venețiană, Fântâna Morosini, dar și cea mai veche biserică de pe insulă, Bazilica Agios Markos (acum muzeu), pot fi admirate în această piață. Dacă doriți să dați o valență culturală mai intensă acestei vizite, Heraklion nu duce lipsă de muzee, Muzeul de arheologie și Muzeul de Istorie sunt printre cele mai vizitate muzee din Grecia. Noi însă n-am vrut să exagerăm, așa că nu le-am vizitat ci am preferat să alocăm ceva mai mult timp Fortăreței Koules (acum muzeu, după un amplu proces de restaurare). Cunoscută ca Rocca a Mare sau Castellum, faimoasa fortăreață construită de venețieni la începutul secolului al XVI lea este acum simbolul orașului Heraklion, locul de unde se obțin cele mai frumoase priveliști asupra portului vechi, asupra portului turistic, unde poposesc vasele de croazieră și asupra întregului oraș, care la apus prinde o culoare arămie, parcă dulceagă, ca de miere.

Agios Nikolaos a fost foarte sus în lista de vizitat pentru această vacanță, așa că i-am dedicat o zi. Aflat la aproximativ o oră și jumătate cu atobuzul de Hersonissos, frumosul oraș dintre mare și lacul Voulismeni ne-a încântat peste măsură. Nu seamană cu niciun alt oraș de pe insulă, dar eu nu fac niciun top acum, doar spun că este frumos într-un mod diferit. Este unul din orașele mari ale insulei, dar cumva pare destul de mic, iar asta este de-a dreptul fermecător. Citeam undeva că are o atmosferă de “oraș cosmopolit cu iz de lux rustic” și exact așa mi-a părut că este, un sat într-un oraș, foarte frumos amenajat, foarte bine întreținut, cu clădiri renovate, încadrate minunat în peisaj, cu magazinele ce mi-au părut niște bijuterii, nu niște dughene, terasele nu multe, dar alese pe sprânceană și lista de plusuri ar putea continua. Geografic are o poziție superbă în golful Mirabello, cu lacul Voulismeni tronând în centru și cu o colină verde pe marginea lui. Marea și lacul adânc, cu apă termală, se întâlnesc printr-un canal îngust, iar legenda spune că aici Zeița Atena obișnuia să facă baie. În afară de luatul orașului la picior și odihna pe la terase, noi am poposit pentru căteva ore pe plaja Kitroplatia, plaja urbană din Agios Nikolaos ce mi-a plăcut mult (asta pentru că mie îmi plac plajele de oraș, mda, cu vedere la marea infinită, dar și cu vedere la clădiri). Dar probabil cel mai frumos aspect din oraș este priveliștea spre lac și mare, pe care am fotografiat-o din toate unghiurile posibile.

Dar dintre toate experiențele de care am avut parte în această vacanță, cel mai încântată am fost de reîntoarcerea la Rethymno. Am închiriat cu două zile înainte un Fiat500 și pentru că mi-e drag tare de mașinuța aia (poșetă pe roți cică i se spune), dar și pentru că ar fi fost mai complicat de ajuns cu autobuzul din Hersonissos (trebuia să-l schimbăm în Heraklion și ar fi fost destul de mult timp de pierdut între autobuze). Oricum, jumătate din plăcerea experienței a fost pentru mine să conduc Fiețelul ăla, deși am făcut pe drum cu mult mai mult decât în mod normal, că ne-am tot oprit să facem poze (pun doar una, dar trebuie să scriu că am un “pictorial” întreg la care o să mă uit la bătrănețe) :) În Rethymno, n-am avut nicio problemă în a găsi parcare, iar eu fiind traumatizată din Cluj de acest aspect, m-am gândit de 10 ori dacă este o idee bună să mergem cu mașina, dar a fost. Am vrut să-i prezentăm lui Albert toate locurile prin care l-am plimbat în Manducă cu 6 ani în urmă și să refacem câteva din pozele de atunci. Numai că n-am făcut numai asta, ci tot plimbându-ne prin magnificul centru vechi, ne-am dat seama că aici ne place cel mai mult în Creta, e un magnet pentru noi orășelul ăsta, așa că după niciun ceas ne-am spus că trebuie să ne întoarcem în Creta și să ne cazăm DIN NOU aici. În 2018 ne-am cazat la Jo Ann Palace, care acum proaspăt renovat arată cu mult mai bine, în rest, orașul, Portul venețian, localurile în care în 2018 ne-am îndrăgostit de plăcinta cu spanac sau de iaurtul cremos sunt tot acolo și arată fix la fel. N-am plecat cu inima frântă din Rethymno, că pur și simplu știu că va exista o altă plimbare pe sub tufele imense de bougainvillea, o altă vacanță cretană, trebuie doar să mă organizez din vreme, căci locurile și clima asta de vis pur și simplu mă vindecă.

Unde și mai ales CE am mâncat prin Creta

Iată o întrebare mereu la moda când vine vorba de vacanțe: ce ați mâncat? :) Și ca să nu scriu un articol separat doar pentru asta, iată! Adevărul este că acest aspect tare multe bătăi de cap ne-a dat la început, pe vremea când nu eram obișnuiți să savurăm nimic, însă Italia, Franța și mai ales Grecia ne-au învățat cum stă treaba cu a lua pulsul unui loc prin tot ce înseamnă cultura gastronomică (pentru amatori). Acuma să nu vă gândiți că mâncăm în locuri super high class, că citim sute de păreri înainte de a ne așeza la o masă sau că mergem numai pe recomandări, chiar nu, însă da, ne place să încercăm, să testăm, să învățăm și să venim acasă cu idei. Am mai spus pe aici că eu sunt mai mult curioasă decât pofticioasă, dar cu toate acestea abia aștept să ajung în țările mai sus menționate ca să mânânc sau poate că efectul climei mediteraneene își face simțită prezența și pe acest palier. Nici această vacanță nu a dezamăgit, nici prin mâncarea de la hotel, care a fost bună și diversă, dar nici prin micile noastre descoperiri în materie de localuri, care ne-au încântat, căci la fel ca prin Italia sau Franța, nu prea am pățit să nu ne placă unde și ce am mâncat.

Așadar, prima masă grecească de anul acesta a fost prânzul la DownTown în ziua în care am ajuns în Hersonissos și musai a fost să încercăm feta cu miere și gyros-ul la farfurie imediat ce am dat de un local. Ne-a dat prin cap că poate fi prea turistic fiind în centrul orașului, dar nu a fost cazul. Mâncarea a fost delicioasă și atmosfera tare bună, mai ales că pe niște ecrane mari, în permanență se transmiteau în direct și-n reluare competițiile de la Jocurile Olimpice de vară 2024, iar asta ne-a amintit de taverna noastră preferată din Rhodos, Eat Greek – Falirala, unde am urmărit Olimpiada de la Tokyo în 2021. Încă mă gândesc la Falirala ca la unul din acele locuri care mă fac să-mi fie poftă oricând de mâncarea grecească.

Una din cele mai cele mai mese de vacanța asta le-am luat la Politia în Heraklion, un local din apropierea Fântânii Morosini. Mâncarea a fost aproape prea mult pentru noi, în sensul că după toate calculele, ar fi fost indicat să nu mai mâncăm nimic în ziua aceea, însă mâncarea asta a fost extrem de delicioasă (salată grecească, gyros de pui, chifteluțe de doveac). În Heraklion am mai mâncat o un gyros fabulos când ne-am întors flămânzi de la Knossos și am poposit la I Pitta Tou Pappou într-o piață micuță, unde păreau să mănânce doar localnicii.

În satele cretane am mai dat de niște locuri minunate unde nu ne-am putut abține să nu ne așezăm. Întâi a fost The Half Note, un local foarte drăguț, unde Albert a avut ideea să ne așezăm, fiind destul de cald și plimbându-ne destul de mult în acea zi, ne-am răsfățat cu niște fresh-uri absolut superbe în Koutouloufari, iar prânzul (sărmăluțe în foi de viță, plăcintă cu spanac și chiftele de pui) l-am luat la Myrtios Traditional Taverna în piața centrală din Ano Chersonissos unde atmosfera a fost exact la ce te-ai aștepta într-un sat cretan cocoțat în vârf de deal. După cum am spus și mai sus, în Koutouloufari ne-am întors pentru ultima cină a concediului și am mâncat Stifado și Mousaka gătite într-un mare fel, pe acoperișul tavernei Rustico.

În Malia am mâncat pe plajă la Dolphins Beach Bar (vezi mai sus pozele de pe plaja din Malia) și nu cred că mai trebuie să adaug nimic. Iar în Agios Nikolaos am mâncat o pizza (care în Grecia nu e cine știe ce) și un sandwich cretan la Larry’s Tale, pe malul lacului Voulismeni. Când ne-am întors la Rethymno, am știut clar că vrem că mergem să mâncăm o plăcintă cu spanac și să bem o cafea la Barrio, iar prânzul să-l luăm undeva în port, unde eu să pot mânca o porție generoasă de paste cu creveți (ador în Grecia această mâncare, creveții fiind singurele vietăți marine, pe lângă pești, pe care eu le mănânc, în rest nu sunt mare amatoare de sea food).

Am încheiat “modulul” gastonomic al vacanței, desigur, tot în Hersonissos, la Peach Pit, în față cu un gyros de pui și unul de porc, concluzionând că o ne lipsească de numa aceste arome în perioada următoare. Tot în stațiune vă mai recomad Coffee Island, lanțul grecesc de cafenele tare faine, unde vă puteți bucura nu doar de cafea ci și de alte bunătăți, Cozy Beach pentru frappe, smothies și alte nebunii sau Solo Gelato pentru înghețată, deși munții reci și colorați or să vă cheme din toate vintrinele și nu cred că o să le rezistați. Nici noi n-am rezistat! Dar ar fi prea mult să povestesc câtor altor lucruri nu le putem rezista în Grecia, că doar de asta ne tot întoarcem.