Jurnal din anul pandemiei: Două obiceiuri care ne-au rămas și după izolare

Bună și izolarea la ceva. Vă rog să nu săriți cu roșii, dar dacă lăsam situația economică la o parte măcar cât citim acest articol, poate vom realiza că perioada izolării nu a avut doar părți negative. De exemplu, ne-a arătat că putem să ne schimbăm peste noapte de la priorități, rutine și pasiuni până la întreg modul de viață. Și că mai ales, am supraviețuit acestor schimbări. Ne-a pus să ne mișcăm în reluare, să nu ne mișcăm deloc sau după caz (a se citi copii) se ne mișcăm chiar foarte mult în același loc. Ne-a lăsat să vedem cum funcționăm dacă weekendul ține toată săptămâna așa cum deseori ne văitam și ne-a îndeplinit acea dorință pusă cu orice ocazie, de a ne petrece mai mult timp cu familia. Câți nu și-au spus oare în perioada asta “frate, ai grijă ce-ți dorești!”? Până la urmă au fost două luni, din fericire de primăvară în stadiu incipient, tentația lui “afară” fiind ceva mai mică decât acum. Totuși, experiența acestei perioade a venit cu diverse lecții în fiecare familie, dar optimist vorbind, sper că a și lăsat în urma sa lucruri la care pe viitor să ne putem raporta cu un zâmbet pe față.

Printre toate câte s-au petrecut primăvara asta la noi acasă, pot spune cu bucurie că am rămas cu 2 lucruri minunate care ne plac, ne aduc împreună și care poate ne vor aminti mereu că ne descurcăm să ne faceam viața (mai) bună cu ce avem la îndemână: picnicul și ceaiul de la ora 5.

Picnicul a început în ziua Floriilor ortodoxe la inițiativa mea, dar s-a întâmplat să aibă un succes atât de răsunător încât de atunci l-am tot făcut, refăcut și la un moment dat am crezut că nu vom mai putea ajunge niciodată într-un petec de verdeață fără pătură, mâncare și șervețele :) Inițial picniciul a fost făcut în sufragerie, pe muzică (Joe Dassin era mereu invitat) cu flori culese din spatele blocului, pălării de paie și pahare de hârtie.  Apoi s-a întâmplat și în a doua zi de Paști cu ouă roșii, șuncă și hrean și de 1 mai cu mici (cum altfel?), iar mai apoi pe Albert l-a entuziasmat chiar și un picnic cu o pizza comandată. Ne-am întrebat dacă va mai mânca vreodată la masă. Să nu mai spun că și familia Peppei Pig pune de câte-un picnic la fiecare 5 episoade, se pare… Apoi, a urmat relaxarea și am ieșit la picnic în parcul din cartier, după definiție cum ar veni. Noi am crezut că ne vom juca, plimba și când ne vom plictisi vom mânca, dar s-a întâmplat chiar invers pe principiul “am veiit aici să mâc” :) Așadar, este lesne de înțeles că în prima evadare de după izolare, în day trip-ul din județul vecin (Cheile Vălișoarei, jud. Alba) ne-am comportat ca și cum am fi pășit pe un alt continent și am făcut, desigur, ați ghicit, un picnic…

Idei pentru un picnic în casă vs. un picnic afară (acolo unde ar trebui să fie):

• afară sau în casă, ideea de bază este să nu-l facem oricum, adică, de exemplu, să rămânem în pijamale (acasă) sau să nu avem pătură la noi (afară) și să nu acordăm atenție detaliilor (flori, șervețele, ceva dulce, poate o carte, poate muzică etc)
• interior sau exterior, bine ar fi să avem mâncarea pregătită în cutiuțe și/sau farfurii din plastic, să avem tacâmuri de unică folosință și pahare din hârtie
• neapărat să avem ceva de băut pentru fiecare, iar mâncarea să fie ceva ce ne place și mâncăm sigur
• dacă activitatea are loc în interior, pregătim totul în bucătărie și aducem pe pătură, nu ne ridicăm de 100 de ori că-și pierde farmecul și sensul
• frumos ar fi, pentru diversitate, să facem și picnicuri tematice (de exemplu picnic franțuzesc cu quiche lorraine și vreo două sortimente de brânză măcar, sau italian cu pizza, roșii și prosciutto etc)
• regula de aur la picnic este simplu și de efect

Ceaiul de la ora 5 s-a întâmplat prima dată într-o duminică atât de ploioasă de nu-ți venea să scoți pe geam un deget. Nu aveam habar pe atunci că va urma o lună de ploi zilnice, furtuni și după amieze umede de petrecut în sufragerie din alte motive decât pandemia. Așa că ce a început într-o duminică s-a întins mai apoi pe o grămadă de după amieze în cele mai diverse zile ale săptămânii. Albert se pune să-și mute singur măsuța de ceai și-și cere dreptul la porția zilnică de atmosferă englezească care-i place mai ceva ca unui londonez din tată-n fiu. Nu m-am gândit niciodată că va avea răbdare cu această activitate și chiar ne va deveni obicei, dar sunt mai mult decât fericită că încă abia îl așteaptă, ba chiar le pune scăunele bunicilor și îi așteaptă deși nu i-a văzut de ceva vreme…

Idei pentru ceaiul de la ora 5 (sau de la orice altă oră):

• ceaiul de la ora 5 (care tradițional în Anglia se servește de obicei la ora 4) este o tradiție englezească care a prins în multe alte culturi și sincer eu mă gândeam la ea la fiecare ceai băut (adică în fiecare seară)
• a trebuit să-i placă ceaiul și copilului meu, iar mai apoi să trecem printr-o pandemie ca să transform treaba asta într-un moment special al zilei, dar ce bine ne-a prins!
• nu e obligatoriu să ne scoatem cel mai bun serviciu de ceai pentru asta, dar nici să ne apucăm să bem ceaiul din pahare de plastic și din nou, să nu acordăm atenția cuvenită detaliilor căci această activitate este cu totul despre detalii
• prin acest obicei îi obișnuim și pe copii să fie atenți la detalii să aprecieze lucrurile simple făcute cu drag și cu răbdare
• noi de obicei bem ceai de mușețel sau mentă, îndulcit cu miere (știu că adevăratul ceai englezesc este altceva), însă ne plac ceiurile din plante și rar bem ceaiuri de fructe
• obligatoriu avem și ceva dulce (da, acum fiecare face cum consideră, dar noi mâncâm și dulce), în plus masa colorată este marele hit, a se vedea în imagini
• Clau bea cafea, dar îl iertăm, el chiar nu bea ceai decât atunci când este răcit, adică din fericire extrem, extrem de rar :)