Deși în Noaptea de Înviere mi-am pus paltonul și m-am îmbrăcat mai ceva ca la Crăciun, deși am stat mai mult pe lângă sobă decât la soare și în fine, deși m-am întors cu o rinită la purtător, Paștele 2017 mi-a lăsat un sentiment foarte fain, indescriptibil…
Sâmbătă a fost foarte mohorât, duminică a plouat jumate de zi, pe când cealaltă jumate a fost semi însorită și răcoroasă, iar luni am avut soare cu dinți și un vânt ce numai de primăvară nu mi s-a părut să fie. Așa că orice plan de petrecere a timpului liber la aer curat s-a cam dus. Dar problema nu a fost vremea închisă ci faptul că a fost frig. A fost frig și când a fost soare, cam de 10 ani n-a mai fost așa. Însă, probabil, prevestea “iarna” ce avea să vină în doar câteva zile. Azi de exemplu sunt 3 grade la Ineu (față de 15/16 câte am avut pe Paști), iar la Cluj nici nu știu dacă vreau să pomenesc cele 2 grade și zăpada ce s-a așternut ieri mai ceva ca în ianuarie. Trecând peste prognoza meteo sau poate tocmai datorită ei, mi-am dat seama că de când consemnez pe blog, sărbătorile pascale n-au semănat din 2009 încoace nici într-un an. Ce-mi pare bine e că totuși s-au petrecut în același loc și cu aproximativ cu aceiași oameni, ceea ce îmi dă o stare de bine și gânduri bune pentru anii ce vor urma.
Ca e obicei, am ratat corcodușii și cireșii înfloriți, poate doar câțiva pruni, meri și peri să mai fi avut câteva flori pe ici pe colo. Dar de verde, TOTUL a fost verde, atât e verde că mi-e milă de natura ce suferă acum din pricina capriciilor vremii. Totuși am profitat de soarele cu dinți de luni și m-am plimbat prin grădina noastră mică, dar voinică, care datorită mamei chiar arată impecabil (de la pomii văruiți, la straturile cu de toate parcă trasate cu liniarul) realizând că am și eu de fapt nevoie de una la fel, că viața la bloc e departe de a mă bucura pe termen lung, dar asta ar fi altă poveste.
Am luat o masă rapidă în curte și am stat puțin la soare alături de mâțe, să-mi iau Vitamina D de calitate și să nu zic că n-am făcut și asta de Paște, dar deja îmi curgea nasul și simțeam o stare de iritabilitate în creștere. Așadar am ratat celebra Horă de la Ineu din ziua a doua de Paște, dar nu-i bai, că peste 2 ani mergem la aniversarea ei de 100 de ani și suntem iertați :)
Faptul că peste 2 săptămâni ne întoarcem la Ineu m-a făcut să privesc detașat plecarea de acum. De obicei mă ia melancolia de cum ies din cameră, apoi după ce ies din curte și deja când ies din Ineu, undeva după indicator, descopăr și nodul în gât. Așa-s făcută, că de fapt eu mă bucur că mă întorc acasă la Cluj, dar sunt nostalgică după vremurile când acasă înseamna numai la Ineu :) Sunt recunoscătoare pentru acest amalgam de sentimente, trebuie să recunosc și le regăsesc în fiecare articolaș de aici…
4 comentarii
Foarte ciudata vremea de acest Paste, zilele de Paste au fost destul de calduroase, dar zilele astea a inceput ninsoarea :))
Nu mai stim cand sa avem incredere in vreme ..
Vremea este extrem de capricioasa in ultima vreme. Si asta se datoreaza poluarii globale masive. Momentan s-a mai potolit. Speram ca nu are de gand sa ne mai faca vreo surpriza.