My Bucket List: zborul cu parapanta și alte tipuri de zboruri

“Am făcut-o și pe asta!” zice Clau ieri, proaspăt coborât de prin aerul mai rarefiat. Eu îl așteptam la sol, după ce am negociat care zboară primul. Am zburat eu, pentru ca el să poată realiza un scurt filmuleț cu decolarea mea. Dacă era invers, n-ar fi fost posibil, că el ar fi trebuit să rămână la baza dealului, iar eu singură pe creastă. Și între noi fie vorba, știam amândoi că eu mi-am dorit ceva mai tare zborul acesta, nu de ieri/de azi ci de prin 2010, când am experimentat primul zbor de alt gen decât cel cu avionul… Așadar: 13. 03. 2016, zborul cu parapanta – Checked!

Zburăm oleacă în timp, în urmă cu aproape 6 ani (OMG!). Eram în insula Corfu, pe minunată plajă cu nisip fin din Glyfada și ne minunam de cei ce aveau curaj să se aventureze la o cursă de parakiting. Recunosc că atunci a zis el: “nu vrei să zburăm și noi?” “Cum să nu vreau?”, abia așteptam. Și uite așa s-a născut cea mai faină amintire din acea vacanță. Și tot de atunci, mi-am dorit să încerc și alte mijloace de a zbura, pe lângă avion (cu ăsta am, oricum, o relație de love/hate de nu-i adevărat).

O altă șansă de a zbura altfel a venit mulțumită Loredanei și invitației la Maramureș Internațional Balloon Fiesta, în 2013, dar despre asta am scris aici deja. A fost o experiență de neuitat, care m-a alimentat și mai tare. Cumva, în mod firesc, parapanta a devenit următoarea pe listă. Mă uitam cu interes la toți parapantiștii de pe aici pe prin jurul Clujului și mă întrebam când îmi fac curaj să mai zbor o dată altfel. Și când nici cu gândul nu gândești…

… primăvara asta, un coleg de-al lui Clau a început cursurile în vederea obținerii licenței pentru zborul cu parapanta. Nu aveam habar că îl pasionează asta. Auzind veștile, l-am întrebat dacă nu știe pe cineva care se ocupă cu zborurile în tandem… și în siguranță, pentru amatori. Că nu aveam de gând să-l așteptăm pe el până devine profesionist :) Și uite așa, de la el, am auzit de Istvan și de High Adventure. De aici și până la zborul nostru propriu-zis numai niște condiții meteo ne-au mai stat în cale. Pentru că da, nu o să poți zbura cu parapanta pe ploaie, viscol sau când vrei tu. Dar îți vor liniști specialiștii avântul inconștient, chiar dacă nu te zboară gratis.

Istvan este cel mai calm om pe care l-am întâlnit într-un zbor vreodată, deci n-ai cum te panica și nu te poți simți decât în siguranță pe acolo prin apropierea norilor, cu el alături. El zboară din Liteni, de la 30 de minute depărtare cu mașina de Florești. Bine, mai faci pe jos un traseu de 40 de minute până la cel mai înalt punct din zonă, dar pe lângă priveliștile frumoase asupra podișului Transilvaniei, Cheilor Turzii și Apusenilor undeva în fundal, drumul te mai răsplătește și cu spectacolul dat de cei ce zboră fără frică pe deasupra ta. E un fel de pregătire psihică pentru când o să fii și tu acolo sus (apropo, eu sunt “silueta” de mai sus). Însă, dacă ai frică de așa ceva și vezi totul ca pe un sport extrem de extrem, poate ar fi bine să scutești pe toată lumea de un atac de panică pe un vârf de deal, fie el și în Liteni :)

Ce ar trebui să mai știi înainte de un zbor cu parapanta? Păi, poate nu ar fi indicat să papi ceva fasole cu costiță sau varză a la Cluj înainte de a te lansa la treaba asta, chiar dacă îți știi stomacul prietenos. Mai apoi, ca să nu mori de frig așteptându-ți rândul, poate ar trebui să iei în considerare vântul atât de necesar zborului și să te îmbraci cu simț de răspundere (cine vorbește?) Pe bune, dacă nu cumva e caniculă, trebuie să fii bine îmbrăcat. Cu toate că nu mult mai lipsea să o ajung pe Dochia, eu am tremurat sub toate cojoacele ce le aveam pe mine. Desigur, ultimul strat era geaca lui Clau, de care încă mă tot mir că nu s-a săturat să-l dezbrac prin public cu dinții clânțănindu-mi în gură. Dar “iubirea schimbă tot”, zice Andra și cre’că știe ce zice :))

Zborul depinde de vânt și de abilitatea celui ce “conduce” parapanta. Dar pentru un amator la primul zbor, cred că sunt suficiente undeva între 5 și 10 minute. Sentimentele sunt prea puternice ca să le poți face față o perioadă mai lungă de timp. Eu cred că am zburat undeva la 7 minute, dar oricum mi s-au părut câteva secunde, în aer timpul zboară și el… Mereu mi-am găsit cam greu cuvintele să vorbesc despre zbor. Zborul e ceva aparte, sau noi suntem ceva aparte atunci când zburăm atât de fără plasă de siguranță… Zborul cred că se trăiește mai bine decât se povestește, iar ce mai rămâne din asta ar fi niște poze și câteva minute de film, de care n-am avut timp să ne ocupăm încă… Încă zburăm cu amintirea clipelor de ieri…