V-am mai spus oare că mi-ar plăcea să ajung în Franța de 14 iulie? Cât am stat pe acolo mi-am dat seama, că nu doar au multe zile libere legale generate de diverse sărbători, dar le și știu serba frumos. Și dacă știu sărbători unele oarecare, îmi imaginez că de 14 iulie chiar știu ce să facă…
Normal, cred că mi-ar plăcea să fiu în primul și primul rând la Paris cu această ocazie. Cred că mi s-a făcut dor pe Paris în timp ce aranjam într-o seară articole dedicate lui, iar Pinterest-ul m-a ajutat să-mi alimentez dorul din plin. Dacă Parisul nu este un simbol al Franței, pe de-a-ntregul, nimic nu mai e…
Apoi m-am gândit la ce ne-a dat Franța: castele din povești, scriitori boemi și pictori al căror suflu încă îl simțim prin Montmartre, macarons, croissante cu unt, baghete, vinuri și brânzeturi de care ne lingem pe degete, lanuri mov de lavandă, străzi minunat de întortocheate și orășele istorice de vis, Edith Piaf, Coco Chanel, Le Tour Eiffel și un Joie de Vivre pe care îl caută toti cei ce dau prin Hexagon. Pentru toate acestea: Aujourd’hui nous dirons, Vive la France!
2 comentarii
Da, stiu ce sa faca si o fac cu mare drag, nu degeaba sunt renumiti ca nationalisti, nu? :))
Aseara am vazut focurile de artificii in Amboise si am fost impresionata ca un orasel asa de mic poate organiza ceva asa de frumos, si nu ma refer doar la artificii, au fost si cateva festivitati si concerte. E drept ca in perioada asta sunt si multi turisti in zona. Iar apoi am fost uimita de cati oameni s-au strans sa le vada, uau, sute! Intr-un an mi-ar placea si mie sa merg sa le vad la Paris, dar trebuie sa-mi conving sotu’ pt asta, el face parte din categaria celor care nu inteleg Parisul, asa ca noi :)).
Da’ Gavroche, unde-i Gavroche? :D