Prima dată în Bucegi nu se uită niciodată

N-am mai fost în Bucegi până acum! Cum de s-a întâmplat una ca asta nu-s sigură că știu. Cert este că de cele două ori când am dat pe Valea Prahovei, pur și simplu n-am urcat pe munte, eram concentrati pe altceva și oricum nu suntem ceea ce se numește niște munțomani. Dar ne-a plăcut așa mult de data aceasta, că vrem să luăm la picior Bucegii cu prima ocazie…

Cum a fost această primă întâlnire vă voi povesti în cele ce urmează și poate reușesc că scot un articol de genul “Bucegii for dummies” :)

Așadar, am beneficiat de vizita prietenei mele dragi și verișoară prin alianță și a prietenului ei, care după peregrinări prin lumea asta mare, s-au stabilit de ceva vreme la Goteborg, în Suedia. Și după ce le-am arătat Clujul în premieră și desigur, Salina de la Turda :) i-am întrebat ce și-ar mai dori să vadă prin România, căci erau la a doua vizită împreună în țară și prima dată vara. Și au zis că Sfinxul și Babele, pentru că au avut o primă încercare iarna trecută, dar nu au reușit să ajungă pe Platoul Bucegi. Atât mi-a trebuit, căci eu aveam așa un handicap cum că nu le văzusem până acum.

Și-am copt un plan: plecăm din Cluj sâmbătă dimineața la prima oră, urcăm din Bușteni cu Telecabina pe Platoul Bucegi, coborâm, mergem să ne cazăm la Pensiunea Tranzit (găsisem pensiunea asta între Bușteni și Sinaia și e numai bună pentru o noapte/două), iar a doua zi o luăm către Brașov, de unde noi spre Cluj via Făgăraș și ei spre Constanța via București. Numai că nu a ieșit chiar așa :))

De la Cluj la Bușteni am făcut 6 ore, mai multe decât am crezut. Ne-am oprit de două ori scurt, dar faptul că în zona Făgăraș și mai apoi chiar la intrarea pe Valea Prahovei s-a lucrat intens la drum și noi am stat și tot am stat, a rezultat că am ajuns la Bușteni la Telecabină la ora 14. Trebuie să știți că pe timp de vară Telecabina funcționează zilnic (mai puțin marți, pentru revizia tehnică) de la 8:30 la 18:00, dar ultima coborâre de pe munte se face la 17:45, asta însemnând că la ora 15:45 se urcă ultima dată. De obicei, mai ales în weekend, cozile sunt de toată groaza, iar noi când am ajuns acolo am estimat o coadă de două ore (auzisem 3 ore, dar am zis că nu-i cazul să fiu așa prăpăstioasă). Oricum, tare mă temeam că vom rămâne jos și am făcut drumul degeaba. În plus, ca să fim siguri că va fi o zi reușită, Clau răcise (doar ne-au dat peste cap temperaturile, de la 36 la 16 grade în 12 ore) și nu-l vedeam stând a coada aia nici 30 de minute, ce să mai zic de 3 ore.

Acesta este momentul în care în scenă a intrat Domnul Lycă (da, cu y), un fel de fecior al locului, omul cu jeep-ul, care nu doar că ne-a salvat de la acea coadă interminabilă, dar mi-a și îndeplinit visul de a parcurge Transbucegiul. E drept că din dreapta alături de frânele mele invizibile, dar faptul că ne-a oferit această alternativă la telecabina deloc ieftină din Bușteni, pentru foarte puțin în plus, arătându-ne și alte locuri din Bucegi, a făcut să nu-mi pară rău că ne-am pornit de dimineață la drum.

Ce am văzut, așadar, în acest tur de forță prin Bucegi:

• în primul rând am traversat ceea ce se numește Muntele Păduchioșu’ și am urcat rapid de Transbucegi
• Transbucegiul nu este ca Transalpina sau Transfăgărășanul, este cu mult mai îngust și in unele porțiuni este de-a dreptul off road, teoretic este înschis publicului, practic se cam circulă pe el cu riscul de a-ți fi luat permisul, dacă ai ghinionul să fie controale
• nu pot să spun că este la fel de spectaculos ca celelalte drumuri de altitudine menționate, dar merită să ajungeți pe el cu siguranță și cel mai important, în siguranță
• Transbucegiul vă duce către Piatra Arsă, de unde Platoul poate fi accesat pe jos într-o plimbare de-o oră și ceva, apoi cotește spre Barajul Bolboci și pe lângă Peștera Ialomicioara ajunge la Telacabina Peștera
• în zonă se mai poate vedea Mănăstirea Ialomicioara, dacă sunteți amatori, dar trebuie să știți că Peștera, în gura căreia s-a construit Mănăstirea, este închisă
• de aici noi am vrut să luăm și Telecabina, spre Platou, oricum coada de aici era minusculă în comparație cu ce are jos în Bușteni, iar până sus se fac circa 5 minute
• Platoul Bucegi cu cele două atracții majore, Sfinxul și Babele a fost foarte aglomerat, bătea un vânt destul de puternic, însă astea nu ne-a făcut să nu ne bucurăm de ținta excursiei noastre fulger
• la întoarcere am evitat cealaltă coadă kilometrică și am luat tot până la Peștera, unde domnul Lycă ne-a așteptat și ne-a dus la masă la Cabana Padina, din păcate n-am fost impresionată nici de locație și nici de mâncare, dar cum practic nu mâncasem mare lucru în acea zi și deja era spre seară, n-am mai comentat nimic
• zona Padina era plină de oameni, corturi, rulote, grătare și gălăgie, așa că dacă urâți treburile astea pe munte, mai bine evitați zona, iar dacă le preferați, nu uitați de Padina Fest
• noi am continuat spre Coada Lacului Bolboci, am traversat Cheile Tătarului și apoi a urmat într-un fel partea noastră favorită din zi, urcarea spre Podul cu Flori și Vârful Zănoaga
• aici am văzut un apus de soare cu adevărat spectaculos, de ținut minte și panorame uluitoare ale Bucegilor în toată splendoarea lor, cred că a fost și locul în care ne-am spus că trebuie să luăm niște munți la picior, poate chiar Bucegii, că acest tur de forță (de vreo 7 ore!!) a fost doar o încălzire de care aveam nevoie

Câteva chestiuni practice:

• Telecabina din Bușteni spre Platoul Bucegi costă dus/întors 70 de ron/persoană (foarte mult, zic eu, având în vedere cozile la care trebuie să stați și faptul că o să vedeți NUMAI Sfinxul și Babele și nimic altceva)
• Telecabina de la Peștera costă dus/întors 30 de ron/persoană (numai că trebuie să ajungeți cu ceva până acolo, puteți încerca cu mașina proprie, dacă nu sunteți, desigur pe jos, așa cum ar trebui să fie urcați totți munții, de altfel) :D
• un tur off road cu jeep-ul costă 75 de ron/persoană, probabil dacă sunteți negociatori buni, scoate un preț de vis și nu mai stați la nicio coadă, vedeți multe alte locuri din munți, beneficiați de ghid gratuit practic și mulți din cei care se ocupă cu astfel de tururi vorbesc o engleză impecabilă (chapeau domunul Lycă, din acest punct de vedere) așa că dacă sunteți prin țară cu prieteni străini nu cred că trebuie să mai insist asupra acestui aspect
• dacă nu cumva e caniculă la baza muntelui (ori poate chiar și atunci) pe munte ai nevoie de o o geacă, de o bluză groasă sau ceva călduros, căci e destul de rece și bate vântul cu putere, eu cu toate măsurile de siguranță, bluză, geacă, șosete etc tot am tremurat non-stop acolo sus, ce să vă mai spun ce cei în tricou și sandale la peste 2000 de m, no comment
• Bușteniul este un loc perfect de pornire pentru Bucegi și mi-a părut cu mult mai ieftin ca Sinaia sau zona Bran, pensiunea la care am fost cazați ne-a oferit toate condițiile necesare unei șederi minunate (poziție bună cu vedere spre Crucea Caraiman, cameră mare cu baie proprie cu cadă, balcon, curățenie exemplară, camere călduroase, parcare gratuită) totul la 80 de ron/cameră dublă, preț pe care l-am plătit și în urmă cu 6 ani undeva pe lângă Bran (o altă zonă ultra turistică)

Da, am ratat multe, am văzut multe, mai trebuie să ne întoarcem de zeci de ori în zonă să vedem tot, să descoperim și alte locuri din partea asta de Românie extrem de ofertantă. Dar tot ce s-a întâmplat sâmbăta trecută a fost minunat, obositor peste măsură, am căzut lată la final de zi, iar săptămâna asta de muncă am dus-o cu multă adrenalină de pe munte (poza de mai sus și alte poze nu sunt doar cu titlu simbolic) :) dar aș mai repeta oricând experiența. Dacă pentru noi a fost o destinație de weekend, pentru cei mai din apropiere trebuie să fie mult mai simplu de accesat.

Și închei cu un citat din deja celebrul domn Lycă (da, mi-a lăsat o impresie bună omul ăsta pe care îl așteptau seară de seară patru copii acasă, ca el să le povestească ce oameni a mai întâlnit peste zi, prin munți): “am fost plecat să lucrez prin Germania, am lucrat și în România prin alte părți, tot am mers și am venit, dar să nu credeți că am putut sta departe de munții ăștia, să nu credeți că sunt sătul de ei că îi văd toată ziua, ba uneori mă comport ca și cum i-aș vedea pentru prima dată!”