Vacanța de iarnă sau cum am terminat 2014 fără retrospective și am început 2015 fără planuri

La mulți ani, tuturor cititorilor și prietenilor! Vă scriu din 2015 abia azi pentru că începutul de an m-a prins pe drum, iar momentan sunt din nou implicată în făcutul de bagaje pentru a o lua spre Cluj, mâine, cât mai de dimineață. Între acestea, am petrecut una din cele mai drăguțe vacanțe de iarnă ever, căci o spun din nou: așa e cu lucrurile mai puțin plănuite la liniuță…

2014 s-a terminat foarte bine, într-o călătorie frumușică, cu rezervări târzii și planuri aproape zero, cu iarna ce a venit după noi la Viena cu fulgii ei mari și apoi ne-a lăsat să ne bucurăm pe o temperatură mai mult decât decentă (-5 grade în noaptea dintre ani) de artificii, la Bratislava și mai cu seamă prin sentimentul că într-un anume fel îmi va fi fooaarte dor de 2014. Departe de a fi senzațional, a fost un an bun, cu câteva dorințe împlinite, călătorii visate, cărți care au ajuns în sfârșit la noi în bibliotecă și cu sănătate cu muuuult peste 2012/2013. Ca să mă înțelegeți, am reușit o adevărată performață pentru imunitatea mea și anume NU am contactat nicio viroză în sezonul de toamnă/iarnă 2014. Îmi vine să-mi dau o medalie pentru asta, căci numai eu știu cât de nasol a fost toamna trecută și chiar în primăvară :)

Crăciunul l-am petrecut acasă la Ineu, la fel ca toate cele 29 de dinaintea lui. Nici nu am simțit cum a trecut o săptămână printre împodobit brad, trebăluind parcă mai mult ca niciodată în bucătărie, făcut și desfăcut cadouri, vizitat prieteni dragi și mâncat pe săturate toate bunătățile pe care numai de Sărbători le mâncăm. Așa stând lucrurile n-am apucat să scriu nicio retrospectivă, deși mă gândeam că poate am să o fac. Dar n-am mai avut timp de asta și parcă undeva prin Ajun nici n-am mai avut chef, nici nu-i mai vedeam rostul. Mă uitam pe pozele din locurile pe unde am umblat, prin pozele de la evenimentele la care am participat, am recitit niște articole de suflet și m-am regăsit undeva la mijloc între ele, n-am văzut un sens în a mai dezvolta ce a fost, nici măcar ce a fost frumos de tot… A fost, am trăit, ne-am bucurat și asta e tot ce contează!

2015 a început la Bratislava, în micuța dar cocheta capitală a Slovaciei unde am ajuns în după amiaza lui 30 decembrie, după ce am plecat extrem de greu și de cu dor de la Viena. Când o să vă vorbesc în parte despre fiecare dintre ele, probabil voi accentua faptul că nu îmi pot explica de ce am lăsat să treacă 7 ani ca să revin în capitala fostului Imperiu Austro-Ungar. Viena are o însemnătate deosebită în inima mea și la fiecare pas făcut prin Viena înzăpezită, amintirile excursiei de cu 7 ani în urmă mă inundau și mă făceau să-mi reproșez că am lăsat-o să mă aștepte atât!

N-am făcut o listă cu lucruri ce aș vrea să le înfăptuiesc în 2015, dar am urmărit emoționată artificiile de la miezul nopții, aproape cu lacrimi în ochi. Nu le-am filmat, nu le-am pozat. Am planuri trasate în minte, dar zboară libere pe acolo, nu le-am fixat undeva în timp, iar realist vorbind, dintre ele, șanse reale ar avea doar câteva… NU pornesc anul cu speranțe imense, dar cine n-ar vrea să aibă un an fantastic?

Acum aștept să ajung acasă, să mă liniștesc, despachetez și detoxifiez (trebuie!), apoi să mă ocup de poze și de povești. Să citesc poveștile voastre despre vacanța de iarnă, căci am văzut că unii le-ați scris, să le savurez alături de toate ceaiurile, în toate cănițele pe care le-am luat ca suvenire de neprețuit din destinațiile vacanței… Să încep anul în adevăratul lui sens…