Câte două ore (și nimic mai mult), din ultimele mele două weekend-uri acasă, s-au petrecut pe dealul din spatele blocului (aproximativ în spatele blocului, dar așa îmi place mie să-i spun). V-am mai povestit de el și v-am arătat poze și cu alte ocazii. Că n-am mai fost aici din septembrie anul trecut, este numai vina mea, așa că, de data aceasta, cele patru ore însumate s-au transformat într-un pelerinaj de redescoperire a locului meu de suflet din Florești.
Din toată aceasta plimbare, în care am fost însoțită doar de gândurile mele și de aparatul foto, s-a născut un album cu 100 de imagini favorite. Mult, foarte mult verde în ele, căci se știe cum verdele induce relaxarea și redă buna dispoziție. Pentru mine a fost o adevărată gură de aer proaspăt într-o perioadă extrem de aglomerată.
Singurii care mi-au lipsit aici pe deal au fost macii. Visam să găsesc un lan de maci pe undeva prin apropiere, dar în afară de câțiva, extrem de puțini, aflați prin locuri cu acces limitat (a se citi plin cu urzici în care nu m-am încumetat să intru), n-am găsit. Pozele sunt astfel ceva mai sărace în roșu… noroc cu cartea pe care o citesc în acest moment (de fapt, o termin în acest moment), plus câțiva trandafiri sălbatici și a căror existență mi-a salvat cromatica albumului :)
În titlu ați descoperit, desigur și magicele cuvinte: timp liber. După mai bine de 3 luni, la ora asta, sunt la mine pe balcon. Ce noroc pe mine, nu? Însă dincolo de miștocăreală stă o stare aparte din care încerc să ies, dar după cum se spune, cu binele ne învățam repede, deci nu-mi fac probleme. Probabil ați observat, că dacă nu, poate totul a fost în mintea mea, că în ultima vreme s-a așternut praful aici pe blog, iar la comentarii n-am mai răspuns de prin aprilie :( Și cu părere de rău, n-am mai apucat să citesc nimic din blogurile mele dragi, adică recuperez câte unul pe săptămâna, când mă apuc și citesc frenetic din urmă, dar cam atât. Cărui fapt se datorează asta? Desigur, Lipsa Timpului Liber! Cunoașteți? Sigur, sigur cunoașteți. Problema mea este însă alta, eu credeam și prefer să sper că încă mai cred, că LIPSA asta e o problemă de percepție și nicidecum o problemă reală și aproape palpabilă, cum crede lumea…
Aceasta fiind spuse, sunt în curs de remediere a problemei. De fapt, azi am fost în plin proces de punere pe hârtie a reconfigurării timpului meu liber, așa că dimineață pe la 7, în timp ce mâncam o felie de pâine cu salată de vinete, încercam să răspund în gând la două întrebări: Ce înseamnă timp cu adevărat liber pentru mine? și Cât de important e acest timp liber pentru mine? O nebunie de zi, un ness și câteva pahare de Cola mai încolo… n-am niciun răspuns. Dar mai caut… :))
