Să vă spun sau să nu vă spun ce tare am reușit să-l stresez la Clau în prima noastră vizită în Italia? OK, vă spun: aproape că ne-am luat la ceartă prin Veneția :)) Motivul? Mâncarea! Da, omul dorea să se tot oprească să mănânce, să încerce ba una ba alta și eu nu vedeam decât urcat prin turnuri, străbătut străduțe și vizitat Catedrale. Yup, that’s me :D
La acea vreme, se pare că eu nu am înțeles deloc partea culinară a călătoriilor și anume că ea este o componentă esențială a unei vacanțe reușite, pentru că odată cu o masă luată într-o anumită vacanță, nu gustăm doar o mâncare ci și o bucată esențială din cultura și stilul de viață al unui loc; fie din țară de la noi, fie de peste hotare.
Câteva luni bune și o perioadă de locuit în Franța mai târziu, treaba asta avea să se schimbe fundamental și până la urmă să mă schimbe fundamental în bine, pe mine. Da, acum știu să mă bucur altfel de o masă în deplasare, știu să o iau ca pe o parte a călătoriei și nu ca pe o pierdere de vreme din elanul meu de călător efervescent. Dar a trebuit să învăț treaba asta prin experiență proprie. Și ce am învățaț mai apoi s-a răsfrâns într-un mod inedit și asupra obiceiurilor culinare de acasă. Poate că mi-a adus treaba asta și vreo 3 sau 4 kile in plus, dar nimic nu vine chiar gratis :))
Ce am învățat despre mâncare în câțiva ani de călătorii:
- nu e un simplu act și dacă îl facem inconștient ne poate provoca multe neplăceri, mai ales la drum
- este, așa cum am mai spus, o componentă esențială a unui voiaj, a te așeza la o masă străină, într-un oraș străin, este o experiență complet nouă și fascinantă
- să guști din preparatele locale nu înseamnă doar a-ți bucura papilele gustative ci și spiritul, întreaga ființă va radia în fața unei mese foarte apetisante într-un loc fermecător
- încearcă orice ți se pare interesant chiar dacă poate ești ceva mai reticent la început (eu am încercat de toate culminâd cu pui de baltă pane) ;)
- nu vă fie frică să comandați la fața locului, mai ales acum când prin device-urile pe care le avem în posesie totul e atât de ușor
- de exemplu (pentru România) foodpanda este un serviciu online care vă permite să comandați mâncarea preferată la restaurantele din zona în care vă aflați cu doar câteva click-uri
- caută produsul pentru care o anumită țară este renumită: pâine, paste, vită etc
- pâine ca în Franța nu am mâncat niciunde în lume și nici nu știu dacă mai există, unde mai pui că înainte de episodul Franța eu nu prea mâncam pâine deloc (cică nu mi-o plăcea)
- cea mai bună pizza o mâncați în Italia, chiar dacă vi se pare o pizza simplistă, gustul ei minunat nu stă în bogăția de încrediente ci în aluat și în produsele foarte proaspete care se folosesc pentru topping
- noi avem o regulă nescrisă în călătorii: cel puțin într-o seară mâncăm în cameră, ne cumpărăm bunătăți locale de la piață sau de la un mic și cochet magazin și savurăm totul “la pachet”, sigur că am putea și comanda ceva, dar până acum nu a fost cazul
- pentru orașele foarte turistice evitați localurile din imediata apropiere a obiectivelor de maxim interes la care se înghesuie toți turiștii, îndepărtați-vă de aceste locuri măcar câteva străduțe, o să găsiți mâncare gustoasă la prețuri mult mai bune
- mereu mâncarea din deplasare m-a inspirat, întoarsă anul trecut de la Pavia, m-am pus pe făcut focaccia, sigur că nu a ieșit ca în Italia, dar m-a pus pe treabă
- mi-am dat seama că savurând ceva bun (să zicem macarons la Paris sau o salată grecească la ea acasă), mereu când gust (un macaron sau o salată) pe aici pe la noi, gândul zboară instant la o anume zi la Paris sau în Corfu (mâncarea are memorie, mirosul este parte a unei amintiri)
- mâncarea fără atmosferă e o activitate pentru animale (și nu vreau să le jignesc), dar mereu doar a mânca fără să ținem cont de ambient mi s-a părut ciudat, iar în deplasare este mereu vorba și de atmosfera pe care știm să o creăm în timpul mesei, călătoriile m-au învățat că fără atmosferă, o masă oricât de scumpă, poate fi mai banală și mai insipidă ca o mâncare de spital
Mai trebuie să menționez că eu nu sunt chiar o gurmandă și nici o mare pasionată de bucătărie, dar dacă tot trebuie să mai și mâncăm, de ce să nu o facem așa cum trebuie :) Voi cum stați la partea culinară a călătoriilor?
11 comentarii
ADOR să încerc tot felul de chestii locale! Pentru mine mesele sunt o parte importantă a vacanţei. Nu îmi place să mănânc doar uscături şi sanvişuri pe fugă (şi asta nu doar în vacanţe :D), îmi place să iau masa pe-ndelete, într-un loc frumos amenajat, să simt că mă răsfăţ. Sigur, nu renunţ nici la felurilei mai clasice, salate şi supe, de exemplu, dar sunt curioasă să încerc şi bunătăţile specifice.
M-a inspirat postarea asta, poate fac şi eu ceva asemănător :)
pentru mine mancarea e unul din highlight-urile unei calatorii. pe cat posibil, incerc sa mananc specialitatile locale {assuming ca nu e ceva prea extravagant : gandaci, serpi, etc}
in Seychelles de pilda am mancat cele mai bune fructe de mare, proaspete si gatite impecabil {sa vorbesc si eu ca masterchefii} Ulterior cand ne-am intors am dat de curiozitate cu un click sa vad pe trip advisor cam ce au mancat altii si am ramas oarecum mirata vazand multe comentarii de genul ” pizza lor e oribila; chicken nuggets-urile nu erau foarte crispy, etc”. come on, te duci acolo sa mananci pizza?! sau cel putin daca tot o mananci, nu te astepti sa fii dat pe spate, nu? parerea mea.
Inca un avantaj pe langa “senzatii noi” e faptul ca ulterior, acasa fiind , poti incerca sa reproduci cate ceva din ce ai mancat . Cel putin ai idee cam ce gust, consistenta, culoare, etc ar trebui sa iti iasa.
Ai mare dreptate in privinta atmosferei la masa, ea poate sa te faca sa te indragostesti de un oras, chiar si cand nu este in cea mai buna “forma” a sa. Am “patit-o” la Iasi, intr-un februarie mohorat, fara zapada. Mi-am permis sa iau cina in doua seri, contrar obiceiurilor mele din calatorii de a manca in camera, de la supermarket s.a., pentru ca gasisem doua restaurante pe care nu le voi uita, poate niciodata. La unul am putut vedea tot Iasul de la inaltime, asteptand ca ziua sa apuna si sa apara milioane de scanteieri, la cel de-al doilea am cinat intr-un turn de apa, efectiv, deci nu mai are rost sa spun cat de tare a fost!
In deplasare, mâncarea e ca sarea şi piperul. Întotdeauna îmi place să descopăr bunătăţile altor ţări, specificul lor. Ai mare dreptate, când acasă mănânci o salată grecească, deşi gustul nu e ăla din salata din Grecia, tot îţi aminteşti de savoarea salatei de la mama ei de acasă.
Să nu uităm de mâncare servită în grabă, tot locală, ca să nu creadă lumea că vreau eu musai la restaurante :)
O felie de pizza în Italia, cu aluat moale, american, e suficientă pentru un plus de energie. Sau o foccacia. Sau un sandwich din vitrinele din Veneția, cu salată îmbrățișată de o cocă albă, subțire (de care o să-mi iau data viitoare, grrr). În Bergamo, când am intrat în Il Fornaio, am murit un pic, de poftă. Sau un falafel prin Paris, deși ăsta nu prea e local, dar e mai bun decât sandwichurile alea ale lor exorbitant de scumpe. Sau mâncarea asiatică cu noodles și shrimpi, din stațiile de metrou vieneze. Aș putea trăi câteva zile (pe săptămână) doar cu mâncare de metrou.
si noi avem tot felul de amintiri legate de mancarea din calatorii, chiar daca nu suntem genul de “turisti culinari” :)). de obicei, calatorim destul de low-cost si nu prea avem buget ptr localuri / mancaruri sofisticate. mancarea de baza e tot din supermarket (cand stam la cort o gatim noi si apoi mancam pe stilul “picnic”, e foarte fain), dar ne place sa incercam si bunataturi locale. in italia mie nu mi-a placut pizza, dar posibil ca n-am mncat de unde trebuie. in schimb, inghetata este “the best”. in lucca am mancat-o pe cea mai cea: straciatella si amarena. in franta noua ne-a placut, culmea, shaorma! mergeam zilnic la un bistrot arabesc obscur de langa hotel, deja ne invatase bucatarul, odata ne-a dat cola gratis. in praga imi amintesc niste carnati facuti pe un gratar improvizat, intr-o bodega-terasa de la marginea orasului. slovenia a fost tara unde ne-am facut de cap (ca deh, eram in luna de miere) si-am tot mancat pe la restaurant tot felul de platouri combinate f bune. in bulgaria mi-a placut mult mancarea de la veliko tarnovo, am mancat o specialitate numita “gondola” :))
Si eu sunt amatoare de delicii culinare, probabil ca stii asta, ca am tot scris pe blog. Nu ma tenteaza chiar orice, am si eu niste limite in ceea ce priveste preparatele mai “exotice”, dar in principiu, fie ca e vorba de restaurante, gherete de pe strada, piete, magazine, imi place sa incerc una si alta, in masura in care imi permite si bugetul, desigur. Atat preparate culinare, cat si vinuri (ca in rest nu prea sunt amatoare de alte bauturi).
Si chiar aici la mine in oras, cand iesim, ne place sa incercam restaurante cu bucatarie specifica anumitor tari :). E un fel de calatorie imaginara cu ajutorul papilelor gustative :)).
Eu ador partea asta legata de mancare din calatorii. :)
Oricum sunt eu super pofticioasa, dar cand si prind ocazia sa incerc chestii noi si sa gust preparate pe care eu nu am habar sa le gatesc, oh! Abia astept vacantele de anul asta. :))
Întotdeauna mi-a plăcut să descopăr și partea culinară a călătoriilor. Calamari ca în Grecia nu am mâncat niciunde, la fel cum bere ca cea din Cehia, din punctul meu de vedere, nu există. Abia aștept să văd ce-mi rezervă Spania anul ăsta :D
Noi de vreo patru an tot calatorim de doua ori pe an prin Asia. Si cum mie imi plac la nebunie mancarurile chinezesti, thailandeze, indiene etc sunt ca un copil intr-un magazin de bomboane. Imi place sa incerc de toate pentru toata lumea. Sa vedem fiecare ce gust are. Si nu numai la mancare dar si fructele si legumele . Intotdeauna mergem la piata sa vedem ce se vinde si intotdeauna luam toate chestiile ciudate care ne fac cu ochiul. Pe unele nici nu stim sa la mancam asa ca avem nevoie de instructiuni de folosire. Povestea cu prima data cand am mancat durian va ramane pentru vecie in analele de calatorie :)
Mancam si la restaurante de fite dar si la tarabele din piata. Orice ne face cu ochiul.
iar daca il intrebi pe sotul meu ce i-a placut cel mai mult in China, nu vei primi raspusnul clasic cu Marele zic, sau Orasul Interzis, sau armata de teracota sau yangshuo ci iti va raspunde mancarea. Pt ca se pare ca la marele zid de exemplu se astepta sa fie dat pe spate insa mancarea (desi noi mancam f des chinezeste in Europa) a fost pur si simplu uimitoare. Nu are nimic in comun cu ce gasim in Europa. Totul e f simplu si rapid de facut dar atat de bun incat parca m-as muta acolo chiar si numai pentru mancare :)