O surprinzătoare Zi și Noapte a Muzeelor (Cluj, 2013)

Nu-s mare cunoscătoare în ale artei frumuseți, dar să zicem că aș remarca un Grigorescu pe un perete, deși, desigur, n-aș face diferența dintre un fals și un original, dar nici nu văd cum m-ar ajuta un muzeu să mă pot ridica la acest nivel. Cu toate astea am fost la câteva muzee în weekend. În frumosul Cluj, bineînțeles…

Am mai fost o singură dată la Noaptea Muzeelor, în 2010, dar atunci am văzut numai muzeele de la UBB (Universitatea Babeș-Bolyai): de mineralogie, de paleontologie și Muzeul Universității Babeș-Bolyai (cu istoria Universității, foarte interesant, vi-l recomand). Desigur, cu alte ocazii, am văzut la Cluj și Parcul Etnografic, Grădina Botanică, Bastionul Croitorilor, Vivariul și Muzeul Zoologic (oare am mai văzut și altele?). A! și Muzeul “Octavian Goga” de la Ciucea, ca să mă refer și la cele din județ.

De data aceasta ne-am pus în gând să vizităm Muzeul de Artă și Muzeul Farmaciei. Să mai trecem odată pe la Muzeul de mineralogie (pe la colecția de meteoriți mai exact, care e cea mai mare din țară și poate îl pun odată pe Clau să vă povesteacă de ea că are ce!!) și apoi să ne repezim acasă să vedem Finala Eurovision. Ei, dar am plecat ceva mai repede spre oraș și programul nostru s-a îmbogățit subit.

Am oprit prima dată la Muzeul Apei în Florești, pentru că trecem zi de zi de cel puțin două ori pe lângă el și nu am oprit niciodată. Domeniul pe care e muzeul e superb, o oază de verdeață întinsă în buza aglomeratului DN 1. Ce se poate vedea aici? Păi destul de amuzant, se poate vedea o colecție impresionată de capace de canal de prin lume, prima pompă de apă din Cluj, o grămadă de contoare de apă și alte ustensile din domeniu cu care nu sunt familiară, cărți și documentele din minunată lume a apei… E genul acela de muzeu inedit, de care nu găsești în fiecare oraș câte unul. Pun pariu că foarte mulți nici nu ați auzit de el. Eu militez pentru vizitarea muzeelor mai puțin cunoscute, deci thumbs up și pentru acesta ;)

Normal că având o parte afară, Muzeul Apei a fost accesibil de pe la ora 17, după care am pornit spre centru unde erau celelalte muzee de vizitat. Am trecut pe la mineralogie, n-am mai făcut poze de data asta și apoi am dat să mergen către Muzeul de Artă deschis de la ora 19 (apropo, acum pot să vă spun că se aude prin târg că acesta a fost cel mai vizitat la această acțiune de “culturalizare” în masă). Dar cum treceam noi prin Piața Unirii unde sub un pavilion oamenii dansau tango, ceea ce mi s-a părut fenomenal, vedem câțiva oameni sus în turnul de la Catedrala Catolică. Hmmmm… aici e o poveste de tot râsul, nu mai puțin 5 (cinci) încercări am avut de a urca aici și fiecare s-a soldat cu un eșec, pe motiv că “azi nu se poate” (așa ni se zicea de la poartă, deși program era, nu se făceau lucrări, nu existau alte motive pentru care să nu se poată urca, dar explicația era halucinantă, “azi nu se poate”, “dar când se va putea?”, “nu știu, mai treceți!” și tot așa). Nici nu mai are rost să vă spun cât de tare m-am bucut că am văzut că acum se intră, așa că am plătit 5 lei de om și o febră musculară și am tulit-o sus pe scări. Cică se închidea și aveam 20 de minute la dispoziție, ceea ce era deja un vis… La fel “de vis” e și ce se vede din turn, Clujul în cea mai frumoasă panoramă a sa. A meritat asteptarea, jur… și voi mai urca cu proxima ocazie când “se va putea”, evident! :)

Apoi am continuat cu Muzeul de Artă și cu cel al Farmaciei. Sunt frumoase ambele, cel de Artă se află în minunatul Palat Banffy, o clădire unică în România. În interior multe picturi de Grigorescu, Luchian, Th. Aman și Tonitza pe lângă alții pe care nu i-am recunoscut. Mi-ar fi plăcut ca un ghid să-și facă veacul pe acolo să mai de-a o explicație, dar în loc de ghid era doar mult personal isterizat să nu pui mâna pe tablouri, lu’ Clau una i-a țipat în față că a pus un deget pe tablou, ceea ce omul evident nu făcuse, dar naiba știe ce a văzut asta din unghiul ei (o tzatză aș zice). Pe Clau l-a iritat irău, mai ales că el e foarte profi când vine vorba de felul în care te comporți în orice perimetru unde îți cam trebuiesc bunele maniere.

După ce ne-am calmat și am pozat curtea muzeului, interiorul nu putea fi pozat, ne-am îndreptat spre Muzeul Farmaciei, un alt gen de muzeu micuț și inedit, unde un domn pe care l-am văzut și pe la TV vorbește cu pasiune despre obiectele strânse acolo. Tristețea este că fiind un muzeu mic, nicio șansă să-l poți vedea pe bune cu atâta lume în jur. Aici trebuie să vii neaparat când nu e Noaptea Muzeelor, să poți privi în liniște și înțelege ce vezi. Eu pot zice că am văzut numai cel mai vechi EKG din țară care încă funcționează și arată la fel de masiv ca și biroul lui Carol I de la Peleș. Cu toții știm cum arată un EKG în zilele noastre. Am trecut deci ca Vodă prin lobodă și am zis că “am văzut” și muzeul ăsta (ceea ce nu se poate numi văzut). Totuși mă bucur că am intrat pe la început, căci ce coadă am văzut la ieșire m-a speriat de-a dreptul…

Mi-a plăcut și nu mi-a plăcut:

• mi-a plăcut că a venit lumea la Muzeul Apei, probabil din curiozitatea a ceea ce ar putea “ascunde” un astfel de muzeu
• mi-a plăcut că de la Muzeul de Artă puteai urca gratis în microbuze care să te ducă la Muzele din județul Cluj
• mi-a plăcut domnul dedicat de la Muzeul Farmaciei și aș fi stat să-l ascult un secol dacă îmbulzeala nu era așa de mare (din îmbulzeală făceam parte și eu deci nu mai comentez)
• mi-a plăcut expoziția de fotografie de la Muzel de artă, parte a Photo Romania Festival, de care vă ziceam și vineri
• mi-a plăcut faptul că am putut urca în sfârșit în tunul ăla de la Catedrala Catolică, că începusem să cred că ascunde secrete a la Codul lui Da Vinci
• mi-a plăcut că lumea merge la muzeu fie numai și pentru că e gratis, e bine și așa decât deloc, cu siguranță poți afla ceva nou chiar dacă nu ești un cunoscător
• e bine să existe un eveniment de asemenea amploare dedicat muzeelor
• mi-a plăcut Clujul energic în care “simți” că tocmai se întâmplă ceva
• nu mi-a plăcut că la Muzeul de Artă mi s-a atras atenția că mă apropii pe tare de un tablou (am vrut să văd mai de aproape cum era făcut în creion și mi s-a părut minunată, strălucită tehnica în care a fost realialzat), să zicem că nu aș vrea ca o tanti care în general șterge praful de pe tablourile alea  (tot respectul pentru meseria ei, de alfel) să-mi spună să stau la câțiva metri de un tablou ca să “nu-i fac probleme” (citat din ea)
• nu mi-a plăcut că la Muzeul de mineralogie, cea mai mare colecție de meteoriți din România stă undeva la colț (am auzit că se dorește amplasarea lor în alt loc, mai vizibil, deci e de bine)
• nu-mi place ca un loc ca Turnul Catedralei Catolice să poată fi vizitat după ureche și nu după un porgram respectat, în orice oraș european care se respectă așa ceva e inadmisibil, un loc ca acesta ar trebui promovat cu toată putearea și nu vizitat după 100 de încercări amuzante (vă puteți lămuri dacă merită sau nu, din aceste poze)

Cam asta a fost pentru mine Ziua și Noaptea Muzeelor 2013 la Cluj. Ar mai fi muzee de vizitat, dar am mai lăsat ceva și pentru anul care vine. Oricum le-am văzut în mare parte, iar voi, dacă le-ați văzut pe toate în orașul vostru, puteți într-un an, cu ocazia acestui eveniment, să veniți să le vedeți pe cele de la Cluj. Vă aștept cu drag! :)