*din cartea Viața te învață scrisă de “prima doamnă a lumii” Eleanor Roosevelt (1884-1962)
Am citit ieri un pasaj din cartea pe am ținut-o în bibliotecă aproape un an, fără să știu ce bijuterie dețin. Nu prea citesc cărțile de mai multe ori, cu atât mai mult, nu revin de multe ori la un pasaj în timp ce citesc o carte. Dar, nu exagerz, cred că ieri am citit de 4-5 ori acest fragment din capitolul “Dificila artă a maturității”. Sper doar să, îl citească cât mai multă lume și să ajungă la urechile cui trebuie să ajungă.
*****
Cred că unul dintre lucrurile elementare pe care trebuie să-l recunoaștem este acela că singura dezvoltare meritorie este dezvoltarea individului. Dacă încercați să schimbați acel individ până la pierdearea personalității sale, ați distrus esența unei ființe umane, și anume caracteristicile care îl deosebesc de un alt individ. Oricine încearcă să schimbe un alt om și să-l încadereze într-un șablon considerat ideal, în loc să-l încurajeze să progreseze în stilul lui, face un lucru periculos.
Mai devreme sau mai târziu, acel om se va răsvrăti dacă se încearcă turnarea lui într-un tipar care nu i se potrivește. Sigur, uneori poți opri sau schilodi întreaga dezvoltare a unei personalități, dar nu cred că așa ceva nu trezește în acel om profunde resentimente. Am văzut părinți care folosesc sarcasmul și tot felul de presiuni ca să-și “educe” copiii și să-i oblige să se conformeze unui tipar aprobat de ei. Am văzut și părinți care se străduiesc din răsputeri să facă din copiii lor ceea ce ei înșiși își doriseră să fie și, din anumite motive, nu reușiseră. Sau părinți care nutresc dorința arzătoare, deși nerecunoscută, de a ține copilul aproape de ei, aspirând astfel, prin copil la un fel de continuitate cu viitorul și la garanția că munca lor va fi dusă mai departe. Uneori reușesc, dar cu prețul revoltei și, practic, al distrugerii personalității copilului.
La un moment dat, un om cu o individualitate puternică va rupe lanțul și va porni pe propriul lui drum, cel ales de el. Dar o va face poate după multă suferință și cu prețull deteriorării relațiilor umane.
Singura modalitate prin care îi putem ajuta cu adevărat pe ceilalți să evolueze este să-i lăsăm să o facă singuri, încercând să le arătăm prin exemple, dacă putem, ce este cu adevărat necesar. Dar a-i impune ceva cu forța unui individ este un efort sortit eșecului și care nu-l va ajuta să-și dezvolte propria individualitate. Toată lumea trebuie să aibă sentimentul că este important să-ți dezvolte adevărata fire. Nu ar trebui să ne comparăm cu alții, în niciun caz nu ar trebui să-i imităm. Am observat adeseori că persoana care și-a urmat propriile înclinații are un mai mare respect pentru sine decât cea care a fost presată într-un șablon ce nu-i aparține. Și, fără respect de sine, puțini oameni sunt capabili să împărtășească un respect real pentru alții.
*****
Recunosc că m-a frapat faptul că femeia asta care s-a născut cu 100 de ani înaintea mea, a prins două războaie mondiale, a militat și a scris pentru Declarația mondială a drepturilor omului, a gândit în felul acesta. Câte persoane cu care suntem contemporani, cunoașteți, și aveți împresia că s-au născut nu doar cu 100 de ani în urmă, ci poate chiar cu 1000? Îmi vine să pun like și share la acest articol deși în general nu o fac, cine vrea și aderează la el, îl dă mai departe fără să-l rog eu :)
14 comentarii
Ai dreptate!Toata admiratia pt.intelepciunea ei!
Doamna Roosevelt avea dreptate , in opinia mea…Oamenii au liberul arbitru si aleg.Insa multi nu isi asuma raspunderea alegerilor din viata , dand vina pe diverse , de la sistemele sociale si morale in care traiesc si pana la proprii parinti , uitand ca alegerilor lor devin acumulare de experienta si evitare de repetare de greseli.Chiar si eu fac asa, cand intru in disperare si deznadejde.Cei ce nu evolueaza in acest sens , raman inchistati in propria drama , refuzand sa treaca de bariere menatale , sociale , morale , financiare si sa isi parcurga propriul drum pana la capat.Ma enerveaza inevoluatii astia , care merg pe pricipiul “lasa ca daca nu curge , pica”. :D
Dar as zice , fara a avea pretentia intelepciunii doamnei Roosevelt , ca oamenii , daca nu ar trebui trasi in anume sabloane , nu ar trebui indrumati nici catre propria dezvoltare decat daca ei cer , pentru ca , asa imi imaginez eu , indrumarea expresa si fortata a acestor oameni , catre o cale deschisa si facila , daca nu este ceruta de catre ei , devine tot un sablon si un ritm de constrangere.Si as ajunge aici la vorbulita ” cum iti asterni , asa dormi”. Bine ca se poate schimba si aranja patul , mereu , DACA vrei! ;)
Sa aveti un weekend minunat , Bia! :)
Trebuie neaparat sa citesc cartea asta!
@Liliana: o da, toată cartea ei este plină de înțelepciune, o adevărată lecție de viață expusă pe capitole :)
@Ana: păi exact asta zice și ea, “dacă ei cer”, adică vezi o înclinație spre individualitate, păcat este să vezi înclinația dat tu să stai pe capul omului să încapă în șablon, asta îl distruge și am văzut multe cazuri. Este vina părinților de foarte multe ori că își ghidează copiii spre șablon încă din fragetă pruncie când le zice: “Maricica a luat 10 la mate, tu de ce iei numai la română, TREBUIE să iei și la mate…” (ăsta e un exemplu puieril, dar Doamne câte se pot dezvolta din el)… apoi se ajunge la: “TREBUIE să te faci doctor nu arhitect” sau “TREBUIE să te măriți cu Ionel nu cu Marcel” ori “TREBUIE să faci copii nu să visezi la cai verzi pe pereți” :)) Și uite așa la scară largă ne-am procopsit cu un om care vrea total o viață de-un fel, dar este chinuit și îndrumat spre altceva… Și exemplele ar putea continua…
@Adriana: ți-o recomand cu mare drag și mare plăcere :*
De n-as sti :( Tocmai de aia m-am exprimat :(
@Ana: îmi închipui :(
o trec pe lista de lecturi obligatorii. multumesc de recomandare
@Sim: cu mare drag, sigur îți va ajunge la suflet :*
Termenul(verbul) ”trebuie” AR TREBUI să dispară din viața noastră și totul ar fi diferit!
Da, individul ca entitate care formează un grup, o echipă, care împreună dă un plus valoare, conturând, completând…Nu individul aliniat celorlalți, prin atitudine, previzibilitate, același calapod, schimbat în UNUL, în toți, privind pe primul, înțelegi tot grupul…
Doamna Roosevelt a fost și va rămâne în istorie ca o femeie nonconformistă în gândire și foarte inteligentă. Scrierile ei sunt de actualitate, trăind parcă vremurile de-acum!
Da, un volum de zile mari! Aș propune ca disciplină școlară studierea unor volume del genere.Da, asta dezvoltare personală!
Așa este, pe mine aceasta carte m-a marcat…