Ieri după orele prânzului deja era mai respirabil aerul Clujului. Am trecut prin Parcul Central şi am stat mai mult timp pe o bancă… acum în sfârşit au înflorit şi la Cluj teii şi emană un miros divin. Se prea poate să nu-l fi simţit aşa intens până acum din cauza căldurii sufocante… căci prin parc în ultimul timp am trecut destul de des. Îmi place parcul Clujului, v-am mai spus?
Nu prea am amintiri din satul bunicilor mei, caci niciodată nu am stat acolo în vacanţe, dar fiind foarte aproape de Ineu, mergeam des cu ai mei, săptămânal sau chiar de mai multe ori pe săptămână. Poate nu stăteam mult, dar de fiecare dată apucam să stau şi la stradă şi de foarte multe ori apucam să mergem şi până la cimitir (până a trăit Maica, străbunica mea, mergeam de fiecare dată la cimitir cu ea). Îmi amintesc că la colţul străzii pe care locuiau bunicii mei dinspre mamă era un tei bătrân şi oarecum singuratic… Dintr-un motiv necunoscut, teiul acela mi-a rămas în minte, el cu florile lui aurii şi dulci. Scăldat în lumina soarelui şi mereu prăfuit de la drumul de ţară pe marginea căruia îşi ducea veacul, teiul acela mereu îmi inducea o nostalgie irecuperabilă.
Azi dimineaţă când am deschis geamul şi am observat că s-a răcorit bine de tot de la ploaia năprasnică de noaptea trecută, un miros pal, venit de niciunde mi-a inundat nările şi amintirile… un miros de tei venit de undeva de foarte departe. Curios este că nu avem niciun tei pe lângă bloc şi nici vecinul, cu casa de lângă noi, nu am văzut să aibă tei prin grădină. Dar era miros de tei, jur că era miros de tei, poate puţin învăluit cu iz de sunătoare, dar teiul era mai puternic. Nu ştiu dacă era mai puternic doar în atmosferă ori mai mult în mintea mea.
10 comentarii
Mirosul florilor de tei este inconfundabil…Si am observat ca de cate ori ploua furtunos , aerul se spala si atmosfera devine clara , lucru ce permite mirosului sa calatoreasca!
In Timisoara teii sunt aproape “copti” , ca sa spun asa. :D Ici colo cate un pom intarziat mai are flori galben-aurii in el , ce imprastie mirosuri dumnezeieste de minunate! Pe unul din bulevardele orasului e plin de tei , iar cand infloresc teii e nebunie de mirosuri…pe mine ma ameteste parfumul lor si parca ma ridica de nari in sus…am senzatia de plutire…De mi-ai vedea moaca deformata ,cu narile largi , adulmecand , ai rade o saptamana de mine :D Exista parfum cu miros de tei? Intreb si eu! :P
Este tare fain mirosul florilor de tei. Chiar ieri ma plimbam printr-un parc, pe o alee cu carare cu tei infloriti. Era divin. M-am asezat pe o bancuta…n-as mai fi plecat de acolo.
Si eu iubeam teii si mirosul lor. Pana am devenit alergica la ei :))). Inca ii iubesc, dar de la distanta.
Da fetelor :) Sa ma vedeti cautand un tei pe toate aleile pe care le strabat :)) Mi-e frica sa nu le treaca vremea si eu sa nu-i fi mirosit destul :D
Si eu ador mirosul de tei si ador parcul Clujului si imi este dor de el :D Frumoase momentele de melancolie.
@Cris: când mai treci pe aici poate ne plimbăm prin parc împreună :* da de stire :)
Imi place grozav cum miros teii. Al treilea miros dupa liliac si musetel. Dar lor nu le place de mine :D. Ma omoara. Am o alergie cumplita la ei. Nu la miros, la polen. Cred ca e prinre putinele lucruri pe care le invidiez eu la altii. Faptul ca unii pot sa miroasa si sa manance orice fara sa se umfle. Si cat de putini apreciaza!
Dap, la fel păţeşte şi Clau cu alergiile şi nu-i uşor, ştiu :D
P.S. Am vazut ca ai inceput povestea despre excursia la Capul Nord, dupa cum iti si ziceam la prima parte cu Capul Nord turistic, m-am bucurat sa vad ca ai abordat-o asa de nostim :))
Pai viata nu prea merita abordata serios :)) Asta ar fi principiul meu existential. Nu-ti da nimeni premiu la capat pentru serioziate :P. Nici macar la japonezi!
@Vladimir: ţin să spun că ai dreptate, “viata nu prea merita abordata serios” pentru ca este de felul ei destul de neserioasa cu noi, trebuie sa o tratam la fel :)) Am zis!