Anii de la Bangkok Hilton – Povestea Sandrei Gregory

Titlu: Uitaţi că aţi avut o fiică

Autor: Sandra Gregory cu Michael Tierney

Editura: Allfa, 2006

Colecţia: Cărţile adevărate

Nr. pag: 316

Preţ: 24.90 pe all.ro

Poveștile adevărate de la Editura Allfa mă țin cu sufletul la gură de fiecare dată. Odată cu pachetul sosit de la editură, am primit de acestă dată una din cărțile pe care nu le aveam (pentru că am aproape toată colecția, și chiar vreau să îmi mai achiziționez tot ce nu am încă), carte apărută printre primele în această colecție “Uitați că ați avut o fiică” (Anii de închisoare de la Bangkok Hilton – Povestea Sandrei Gregory).

Cred că este una dintre cele mai tulburătoare poveşti adevărate dintre toate poveștile din colecție citite până acum și una despre care voi scrie poate cel mai greu pentru că dincolo de destinul tragic oarecum al unei copile, stă destinul cu adevărat trist al unor părinți.

Sandra Gregory s-a născut în Marea Britanie și nu a fost niciodată ceea ce se poate numi un copil cuminte. Fratele ei mai mare era mândria familiei în timp ce ea era “oița neagră”. Familia bună din care făcea parte nu a putut să o cumințească, dar mai cred că nici nu a înțeles-o. Ai ei s-au mutat în USA pe când ea era adolescentă, rupând-o de prieteni şi de tot ce trăise în Anglia, mai apoi au decis să mute înpoi provocând în ea o altă ruptură. În Anglia, s-au mutat de câteva ori din cauza job-ului tatălui ei şi uite aşa avem tabloul complet al unei fete care nu şi-a găsit niciunde locul. Nu este de mirare că atunci când avea 27 de ani şi niciun rost pe lume a decis să plece în Thailanda just for fun şi mai apoi să decidă să rămână acolo în ţara pe care a iubit-o atât de mult.

Nefiind uşă de biserică niciodată şi încercând toate senzaţiile tari pe care ţi le pot oferii băutura, narcoticele şi bărbaţii, nu de puţine ori s-a aflat în mijlocul unor evenimente care spune ea nu o caracterizau, dar măcar o făceau mai inconştientă de realitatea dură. Realitatea dură care se caracteriza prin faptul că de fapt Sandra era un om singur. Pe când a realizat cu adevărat că este singură şi tristă şi-a dorit cu tot sufletul să se întoarcă în Anglia la părinţii săi (deşi deja în Bangkok ajunsese profesoară de engleză, ajunsese să predea până şi la Universitate) şi-a dat seama că nu are bani şi nici la tatăl ei nu dorea să apeleze, căci relaţia lor nu a fost niciodată una grozavă.

Prostia şi naivitatea, pe care le va invoca de multe ori mai târziu, o împing pe Sandra să accepte să transporte câteva grame de heroină din Thailanda în Japonia, pentru un interesant necunoscut (Robert). Evident că este prinsă şi arestată (şi Robert odată cu ea). Aşa începe povestea ei. Pentru a încerca să scoţi droguri din Thailanda, poţi primi condamnarea la moarte sau închisoare pe viaţă. Sandra ştia cât de periculos fusese ceea ce făcuse, dar credea că cei 1000 de dolari promişi pentru transportul de heroină aveau să o aducă înapoi acasă. Tot ce s-a întâmplat în schimb a fost să o trimită în cea mai renumită închisoare pentru femei din Thailanda, supranumită şi Bangkok Hilton. Aici petrece Sandra 4 ani, timp în care este judecată şi condamnată la 25 de ani de închisoare. Tot ce se întâmplă în aceşti 4 ani este chiar demn de un roman, dar ce pare cu adevărat ireal este faptul că după aceşti ani ea este transferată în Anglia unde petrece următorii 4 sau 5 ani în alte 3 închisori poate chiar mai cumplite decât Bangkok Hilton şi de unde până la urmă printr-un ordin de graţiere al regelui Thailandei va reuşi să iasă reîntorcându-se acasă la aproape 10 ani de la arestarea ei pe aeroportul din Bangkok.

Toată transformarea prin care Sandra trece, tot ce fac părinţii ei ca să reuşească să-i reducă pedeapsa, toate ororile din închisoare, toată trauma şi toată tragedia se împletesc minunat cu felul în care este ea redată, cu tristeţe, cu regret, cu speranţă dat şi cu umor (negru). Este fără îndoială o carte interesantă.

Sandra spune că “am scris această carte pentru a găsi un răspuns referitor la motivele pentru care luasem acea teribilă decizie din viaţa mea… există şi întotdeauna va exista acea parte din mine care în secret e fericită ca a fost prinsă şi că mi s-a dat in mod curios, spaţiul şi timpul să reflectez asupra vieţii mele şi a celor din jurul meu”.

* articolul face parte din campania vALLuntar iniţiată de Grupul Editorial ALL