Cartea Mironei (o carte în carte)

Titlu: Cartea Mironei

Autor: Cella Serghi

Editura: Litera internațional, Biblioteca pentru toți

Nr. pagini: 400

Preț: 13,9 în librariaonline.ro

Încă de la început vă spun că nu am găsit asemănări între Cartea Mironei și Pânza de păianjen, roman care acu’, azi mâine 3 ani când l-am citit, mi-a produs o bucurie extraordinară. Mă așteptam să se asemene cele două cărți ale Cellei Serghi, dar din păcate multe sunt diferențele care m-au făcut ori să nu mă bucur maxim de carte, ori să am senzația că are o mare hibă. Poate dacă le citeam invers, adică, Cartea Mironei mai întâi, atunci aș fi apreciat-o mai mult, nu știu, s-ar putea…

Mirona este o tânără de 19 ani ce trăiește în plină perioadă interbelică (perioadă pe care o ador din multe puncte puncte de vedere și în care m-aș întoarce mâine dimieață, dacă așa ceva ar fi posibil, dar nu e!). Tânăra Mirona nu-și iubește familia și are multă dreptate în a se simți aiurea în sânul ei, căci secrete mai mult sau mai puțin bine păstrate și-au făcut loc de decenii în familia sa în aparență conservatoare. Pe acest fundal de nemulțumiri profunde, tot ce-și dorește Mirona este să plece de acasă și să scrie un roman, lucuri care pentru o tânără domniță sunt foarte dificile și luate aproape în derâdere. Totuși, reușește să plece la Paris, unde din păcate nu poate sta foarte mult, însă suficient încât să ia contact cu grupurile rebele ce militau împotriva fasciștilor sau să cunoască persoane care îi vor marca existența pentru totdeauna. Normal că aceste preocupări ale tinerei nu sunt văzute cu ochi buni de familia de acasă.

Dar nu acesta este “păcatul” ce nu-i dă pace Mironei, ci Ștefan, iubirea sa iluzorio-depresivă (și care între noi fie vorba nu mi-a plăcut deloc, am găsit-o extrem de nocivă). Ștefan este cu 20 de ani mai învârstă decât ea și peste toate și căsătorit cu o soție de care se simte mai mut decât legat, Madeline, cea care îi va bântui Mironei toate visele romantice. Curios este că Ștefan, se declară și el îndrăgostit de Mirona, dar nu divorțează de Madeline și o pune pe Mirona în situații destul de dificile, deși fata încearcă să-l uite el își face mereu simțită prezența doar pentru a-i alimenta suferința. Povestea aceasta de dragoste, foarte toxică pentru o fată ca ea, o urmărește pe Mirona peste 10 ani și nici nu știu dacă ea a reușit vreodată să se desprindă cu adevărat din decepție.

Cartea pe care o scrie, este pentru Mirona refugiul din fața loviturilor dese ale destinului potrivnic, destin influențat în mare măsură de naivitatea ei, dar și de vremurile tulburi ce urmau să vină. Cel de-al doilea război mondial izbugnește și odată cu el, Mirona se maturizează brusc, devine alt om, mai curajos și mai puțin naiv. Este și perioada în care realizează oarecum cât de fără viitor este relația ei cu Ștefan, dar realizează și cât de crudă este viața. Sunt descrise multe fapte triste și dramatice din timpul războiului, dar și multe momente cu adevărat curajoase ale vieții eronei noastre, cum în plin război pleacă din București doar pentru a se întâlni cu Ștefan, sau cum preia manifeste de la o mai veche cunoștință, sau cum este amenințată cu pistolul dacă nu se alătură unui grup de manifestanți. Viața tumultoasă din timpul războiului, dar și iubirea neîmplinită, îi alimentează Mironei ideile ce se regăsesc în cartea pe care o scrie. Pentru că, da, Cartea Mironei este o carte care se scrie în timp ce este citită.

Povestea este mult mai complexă, iar personajele mult mai numeroase (uneori am avut senzația că sunt sincer, prea multe), secretele de familie teribile, ororile războiului mult prea greu digerabile, astfel că acest tablou complet creează o întreagă epopee a unei fete în căutarea propriei identități (nu este clișeu, chiar despre asta este vorba). Mirona ca femeie nu mi-a plăcut în mod deosebit, dar este fără îndoială un caracter puternic în literatura română. Mirona este o fată ce scrie o carte, iar cartea este cea pe care tocmai în ții în mână, este interesant, iar dacă știi ceva despre autoare, pe undeva printre rânduri mai prinzi și frânturi autobiografice, în definitiv, Mirona este o tânără romancieră, Cella Serghi a trecuit și ea prin orgoliul unei scriitoare tinere care își dorea să scrie o carte bună, unică, o singură carte fenomenală. Nu a scris însă numai una, din fericire.