Sâmbătă seara au avut loc Poveștile din Lumea Mare, ediția de Cluj. Despre desfășurarea lor a vorbit Roxana ieri. Eu vreau doar ca prin câteva imagini (foarte puține, căci lumina a fost foarte proastă, iar aparatul meu și mai prost) și câteva cuvinte (că nu mă pot abține) să vă arat cum s-a văzut de la masa mea această ediție de “povești”.
Locația aleasă pentru desfășurarea evenimentului a fost restaurantul Camino, chiar în Piața Muzeului din Cluj, un loc plăcut și destul de primitor. Spun destul pentru că la început a fost cam frig, apoi s-a mai încălzit, și nu doar atmosfera. Localul arată bine, dar cred că vara este chiar frumos căci poți lua masa în minunata curte interioară unde de acestă dată chiar nu am zăbovit, brrr… friguț.
Primul povestitor al serii a fost Daniel Homorodean, pe care din păcate nu l-am cunoscut înainte de eveniment, dar este fără îndoială o persoană interesantă. După ce m-am întors acasă, am căutat pe net informații despre el (cred că ar fi fost propice să o fac înainte) și am găsit câte ceva aici, aici sau aici. În plus pentru cei mai curioși de persoana lui, recomand blogul lui personal.
Daniel ne-a povestit despre Africa, fotografiile minunate făcute de el au spus chiar mai mult decât ar fi putut-o face el, poveștile sunt incredibile, totul este “o altă lume” pe care nu o poți înțelege decât de la la fața locului. Vreau să-l felicit pe Daniel pentru tot curajul de care dă dovadă, căci nu e puțin lucru să suferi de “mal d”Afrique” și să știi că nu mai este cale de vindecare :)
Apoi am luat masa marca Adi Hădean, un cus-cus marocan foarte sațios. De altfel primul cus-cus pe care le-am servit vreodată. Am fost curioasă de ce mancare poate face Hădean și pot să spun (ca necunoscător) că a fost delicios. Legumele? Yummmy :)
Al doilea povestitor al serii a fost Clau (jur că nu am o poză mai bună cu el de la acest eveniment) care ne-a povestit despre fabuloasa sa aventură la NASA, practic despre cel mai mare vis de călătorie al său, care s-a realizat chiar mai repede decât și-a imaginat. Eu am zis că dacă îi iese încep să cred în vise. Ei, i-a ieșit, iar eu din 2009, cred în vise din ce în ce mai mult, iar unele s-au și împlinit :) Oricum, dacă vă interesează și Clau, ceva mai mult, aveți ocazia să-i cunoașteți pasiunile pe parsec.ro, sau în paginile revistei Știință și Tehnică.
Iar la final, n-am rezistat tentației de a-mi face poze cu o mască adusă de Daniel Homorodean de prin Congo. Deși drept să vă spun mă gândeam că poate o fi încărcată cu ceva valențe magice și cine știe ce transformare se va produce după ce o voi da jos :) Dar m-am gândit că ce s-o fi putând întâmpla… sunt bolnavă deja… după călătorii.
Mai vreau să menționez că la acest eveniment am cunoscut-o și pe Liliana (Plăcerea de a călători), o persoană super cu care sper din suflet să mă mai întâlnesc cât de curând, căci acum nu am avut ocazia să vorbim cât am fi dorit. Din păcate nu am făcut nicio fotografie împreună, eh.. data viitoare, Lili :*
Și-am încălecat pe-o șa. Pa pa ;)
1 comentariu
Sigur, te astept la Sibiu! Pup.