Acu’ ceva vreme am primit de la scumpa de Salmi o leapșă, așa că trebuie să scriu despre diminețile mele așa cum or fi ele. Și am ce scrie la cât de diferit le simt…
Dimineața de Luni e aiurea rău, o cam urăsc așa, sincer ori de am de mers undeva ori nu, tot nu-mi place de ea. Culmea, este un început ce nu-mi place, iar eu în general ador începuturile, chiar de sunt grele. Însă dimineața de luni nu o înghit.
Marți dimineața nimic nu e prea roz (e după zicala, e numai marți), în plus e ziua cu ceasurile rele, de ce ne-am deranja să ne ridicăm din pat?
În a treia dimineață din săptămână, miercuri, fiind deja mijlocul săptămânii respir mai ușurată, deja parcă am și oarece chef să mănânc dimineața, căci luni și marți sigur nu îngurgitez ceva înainte de ora 10, știu, rușinică că sar micul dejun în toanele dimineților!
Eiii, deja joi este muuuult mai bine, chiar cred că îmi place dimineața zilei de joi. De când s-a decretat că după joi urmează vineri, joia mi se pare ceva mai prietenoasă. Dacă sunt cuminte poate îmi iau și un latte machiato în drun (spre orice).
Vineeeeeerrrri! Ura, cred că pot să sar și din pat și să nu mă lovesc :) Nimic nu mai contează, nici măcar o zi de muncă în plus atâta vreme cât e vineri dimineața după care urmează vineri seara, seara aia superbă nu alta, cea mai super din toată săptămâna…
Sâmbăta dorm până la 10, apoi iau micul dejun la ora care imi place, ies pe balcon și mă întind ca o mâță după cuptor…
Duminică la fel ca sâmbătă cu diferența că deja mă irit că va urma luni dimineața :)
În vacanțe și concedii sau să le spunem zilele “libere” diminețile sunt de regulă liniștite, din păcate doar atunci și numai atunci le pot savura, în rest încerc să le accept și pe cât posibil să nu mă plâng… Cu mențiunea că mâine e luni, voi cum supraviețuiți dimineților din viața voastră? :)