Da, mi-am șters hi5-ul căci nu mai puteam suferi status-urile de acolo și nici comicăria unora. Nu m-a deranjat nimeni vădit, dar chiar nu-mi placea ceea ce era hi5. De fapt cred ca nu mi-a plăcut niciodată, dar îmi făcusem cont din inerție, că toată lumea avea. Faptul că nu mai pusesem acolo poze de doi ani se datora faptului că mă mutasem cu pasiuni cu tot pe Facebook… dar de foarte multe ori mă gândesc că și pe Facebook e aceeași Mărie cu altă pălărie. În fieacare zi în care intru acolo îmi dă prin gând sa-mi șterg contul. Acum că mi-am făcut pagină pentru Bialog, aș păstra-o doar pe aceea și gata cu contul personal !?!
Țin minte că mi s-a părut deplasat când și-a șters Clau contul din cauză că nu mai avea “privacy”. Am râs și am zis că “vai de mine ești VIP sau ceva, de nu mai suferi un amărât de cont pe o amărâtă de rețea de socializare?”. Dar în timp mi-am dat seama că nu asta era ideea. Nu faptul că unii îți văd pozele și pe unde ai călătorit, cu cine te-ai intâlnit, ce ai mâncat și cum te-ai îmbrăcat deranjează ci faptul că lumea judecă: judecă că te plimbi prea mult în loc să stai acasă, că îți ocupi timpul cu nimicuri în loc să faci ceva folositor, că scrii tâmpenii pe wall în loc să scrii tâmpenii în altă parte, că ești singur, într-o relație, logodit, căsători sau râde dacă cumva “it’s complicated”. Mi se pare că totul a deveit un fel e “ne luăm de viețile altora în timp ce ale noastre sunt grozave”. Sunt paranoică? Nu, reacția nu mi-a fost stârnită de nicio replica nelalocul ei făcută direct mie, dar așa stand și reflectând puțin, am realizat că despre asta este vorba. Ne laudam sau ne lamentam ca sa vada toata lumea daca suntem triști sau veseli, mai împliniți decât alții sau nu.
Dacă ar fi să recunosc un merit al acestor rețele de socializare, atunci recunosc faptul că mi-am regăsit unii prieteni de mult uitați și plecați departe. Chiar zilele trecute am avut parte de o mare surpriza când o mai veche colegă de școală generala m-a regăsit după mult ani. M-am bucurat să văd că după atâția ani nu m-a uitat și să văd că-i merge bine, că are o fetiță frumoasă și o viață fericită. Și s-a întâmplat acest lucru în mai multe cazuri. Plus că pe Facebook m-am împritenit cu voi, mulți dintre cititorii mei, am avut ocazia să văd cum arătați, cu ce vă ocupați, de unde mă citiți și-mi scrieți. Asta a fost și este grozav… în rest… nu prea mai este grozav nimic ce are legătură cu expunea publică a părților de viață ce ar trebui să fie oarecum private.
De dat nu dădeam niciodată raportul pe Facebook cu ce fac sau urmează sa fac. Dar unele lucruri se subînțelegeau din altele, din poze sau comentarii și uite așa m-am trezit pe net mai mult decât mi-aș fi dorit. Nu vi s-a întâmplat să aveți un feeling asemănător vis a vis de asta?
Și dacă tot am fost la capitolul “să ștergem” mi-am șters și contul de Twitter pe care chiar nu l-am folosit niciodată, dar era acolo, că poate, poate, cândva mă voi hotărâ să scriu. Dar nu m-am hotărât, așa că… delete.
În urmă cu câțiva ani (să tot fie cam 2) mi-am șters și orice alt cont aiurea pe net. Conturi și profile pe care nu le doream/foloseam/cunoșteam. Făcusem atunci o curățenie de primavară. Am mai făcut și acum una și cu greu mă abțin să nu o continui. Pe voi nu vă tentează?
10 comentarii
Eh, şi io zic că-i de c*cat chiar fi facebookul, mai ales că e plin de puştime care şi-a lăsat mult-mai-infantilul hi5 şi a invadat facebookul… Ideea e să pierzi atâta timp pe un astfel de site cât să bei o cafă cu lapte îmbunătăţită… şi un sandwich! Atât! :)
Facebook e o retea acceptabila de socializare, dar de la o vreme am observat ca au inceput sa apara si acolo fenomenele umane care erau pe Hi5. Si eu mi-as sterge contul, daca as avea cum, dar am si eu pagina de FB a blogului si, din nefericire, n-as mai avea cine sa o administreze, daca n-as avea cont.
Pe Twitter am cont de o gramada de vreme si il folosesc doar pentru a-mi promova articolele.
Si da, cred ca inteleg perfect ce spui cand zici ca, la un moment dat, din cauza programelor de acest gen, te trezesti ca esti mai legata de internet decat e sanatos si/sau frumos. Patesc asta cam des.
La mine profilul personal si pagina blogului sunt doua lucruri diferite. Pe pagina nu scriu chestii personale, pe profil nu scriu chestii despre blog. :) mai dau din cand in cand cate un like sau cate un share al vreunui link de pe blog, dar atat. Iar hi5 nu mai am de o gramda de timp. :P
eu mi am sters hi5 ul de ceva vreme
si alte profiluri la fel
ma gandea sa nu streg contul de Fb dar ma gandeam sa streg pozele, sau sa raman doar cateva reprezentative. pana la urma imi iubesc blogul:)
Adevărul e că şi acum am contul de hi5. N-am mai intrat pe el de prin 2008, dar îl mai am. Pur şi simplu mi-e lene să-l şterg.
Contul de twitter l-am făcut cu gândul de a-l distruge din interior :D , şi la fel cel de pe fb. Cum twitterul a rezistat atacurilor mele, am şters contul. Pe fb, mai stau puţin. Nu de alta, dar aştept nişte răspunsuri la un mesaj, să văd dacă dau de un prieten din generală sau nu. Oricum, mai mult de 2 săptămâni nu-l mai ţin activ.
fb, hi5 şi altele de genu’, îs reţelele păcii, pline de inimioare şi de comentarii infantile, locul unde prostia şi greţoşenia sunt la loc de cinste.
“Like 3 people like this. Be the first of your friends.”
Aaah, the irony :)
Eu cred ca toate aceste site-uri sunt niste unelte. Depinde de fiecare cum doreste sa le foloseasca…sau daca doreste.
Cat despre partea cu lumea care te judeca…crezi ca ar trebui sa iti pese? Eu te cunosc doar prin intermediul articolelor de pe blog si imi pari a fi o persoana echilibrata si fericita cu propriile decizii. Nu cred ca ar trebui sa te gandesti la ce cred ceilalti…nu din egocentrism, ci pentru ca fiecare suntem diferiti. Avem dorinte diferite. Si e normal sa ni le implinim in stilul nostru.
Eu mi-am sters hi5-ul cand mi-am facut facebook. Eram foarte incantata ca facebook era mai organizat si nu era plin de pitzipoance dornice de afirmare cu nume stupide de profil. Intre timp s-a schimbat si facebook, deocamdata il tin, dar daca ma supara, il paste soarta hi5-ului. Eu alte profiluri pe retele de socializare nu am avut.
Cat despre poze, daca le pui, trebe sa fii constienta ca le vede toata lumea. Eu nu-mi bat capu’ cu judecatile “de mare valoare” emise de altii, nu le place, sa nu se uite!
Tot hi5-ul s-a mutat pe facebook acum. Cum spuneai si tu, are si facebook avantajele lui: mi-am regasit colegii de scoala, am aflat una-alta despre vietile lor, imi promovez blogul. Multi cititori imi vin de pe facebook. Incerc pe cat posibil sa nu intru in detalii despre viata personala, si nici nu-mi vars toate pozele din vacanta direct pe wall. Cred ca trebuie sa avem o limita. Atata timp cat nu o depasim, e in regula.
Da, păi deocamdată Facebook-ul rămâne (mă refer la pagina personală). Am mai șters ce-i drept din poze și nu am mai postat nimic pe wall și nu am mai comentat pe la alții. Am încercat așa o detașare și să știți că nu am simți deloc nevoia nici măcar să dau like-uri… adică nu devenisem “addicted”…
Pagina Bialog-ului, e ok si ea, pe ea o sa mai postez una-altă, aceea da, este o unealtă. Dacă îmi fac și profil de user (nu mi-am făcut încă) o pot administra așa, dacă nu va trebui să păstrez pagina personală fie și numai pentru asta. In alt sens nici eu nu vreau să amestec pagina personală ci pagina blogului. E mai “sănătos” așa…