Faptul că obosești nu este de fiecare dată o consecință a faptului că ai muncit mult ci mai bine zis o urâtă urmare a faptului că ai muncit degeaba. Cum am ajuns la această concluzie? Greu… după o săptămână de construit în timpul zilei și de găsit totul năruit în fiecare dimineața. Apoi ca un mare și sârguincios meșter am luat totul (sau aproape totul) de la capăt. Ce simplu comentariu la Meșteru’ (lu’ pește) Manole, nu?… și când mă gândesc la anii de școală în care avem nevoie de culegeri de comentarii ca să pricepem.
Mai am o săptămână de luptă cu morile de vânt (sper să mai fie numai una, SPER, deși știu că nu va fi), așa că vin și vă întreb: pe cine trebuie să zidesc ca să rămână în picioare construcția mea?
Vă doresc o săptămână “mai” bună :D
8 comentarii
Hei copile:) (sper sa nu te deranjeze ca ti-am zis asa) nu cred ca trebuie sa construiesti pe cineva anume, cred ca e si asta o "lectie"…
Si tie saptamana buna:) si multumitoare:)
>:D<
Nu am mutra de imbratisare ca asta vroiam sa-ti trimit. O sa vina si soarele curand, o sa vezi. Sau daca nu, vin eu odata cu el.
Tare mi-e cunoscuta situatia asta… :-<
Ei, cum pe cine?
Pe cine ți-e mai drag, desigur…
(e un adevăr tare trist in asta)
cred ca zidirea cuiva e mit. zic sa ai incredere :)
asta e un post la care vrei sa comentezi…lipsa de satisfactie este cea mai obositoare si suntem, chiar daca nu vrem noi, mai dominati de mitul lui sisif,decat de legenda mesterului manole. ne cam lipseste muntele, poate, nu stiu…
@Monica: nu mă deranjează deloc, doar că am început să mă satur de lecții care nu-mi folosesc la nimic :*
@vulpitza: da, vreau un real hug :*
@Laura: :*
@Bogdan: pfff… da, dar dacă e așa prefer să se demoleze totul, așa ceva nu o să zidesc niciodată din simplul motiv că nu aș mai putea reclădi nimic, și chiar de s-ar putea, nu ar mai conta :)
@Evergreen: încrederea, în ce? nu contează, oricum am… fie și doar teoretic :D
@Armin: am muntele, dar momentan urăsc bolovanul, mama lui de bolovan :)
da dar el te cam tine in viata