Întrebare, întrebare… bătăușă sunt eu oare?

De la un articol de nota 10 (nu știu cât e de real, dar cel puțin mi-a ridicat moralul) pornesc și eu o postare instigatoare la violență :))
 
Dragii mei care mă citiți… poate că ați observat faptul că eu sunt o persoană pașnică, atat de nonviolentă că de multe ori în loc să pălesc o muscă care mă sâcâie deschid larg ușa, trag perdeaua și o invit frumos afară, iar pe oamenii care mă deranjează încerc să-i fac să înțeleagă că totul se poate aranja prin vorbă bună… dar, uneori, sincer… LA DRACU cu atâta diplomație că de multe ori am luat-o în freză din cauza ei.
 
Tatăl meu avea cel mai mișto caracter din cate am cunoscut vreodată (genul, râdem, glumim, dar nu sărim calul) și el m-a învățat încă de la grădiniță că cel mai bine ar fi când cineva se ia de mine să merg frumos și, pe acel cineva să-l iau de guler, să-l scutur puțin și să-i spun să meargă în aia a… știe el unde, și dacă o mai comenta după treaba asta să-i arat și un dos de palmă în urma căruia să-i dea bulionul. Și așa a fost, dragilor, așa tată, așa fiică, le-am zis-o de la obraz tuturor până pe la 16 ani și rar am avut probleme cu cineva (îi făceam din vorbe și nu prea ajungeam la partea cu gulerul și dosul de palmă). Apoi încet, încet mi-a înghițit cuvintele, mi-am schimbat atitudinea și am pierdut enorm devenind o mimoză care nu vrea să rănească pe nimeni nici măcar pe cei prea hărăguși și nici pe cei prea deștepți
 
Dar, citind articolul de care vă ziceam, așa un chef să iau pe care careva de guler mi-a venit că dacă ar fi prin apropiere unul din cei care m-au călcat pe bombeu în ultima vreme, sau unul care mi-a pus nervii pe bigudiuri, vorba Mărgeluței, tare mă tem că nu ar scăpa de mâna mea. Acestea fiind zice mă bucur pentru ei că nu sunt pe aici, dar îmi pare rău pentru mine că nu mă pot răzbuna decât în scris.
 
Vreau să fac iar parte dintre persoanele care spun în față tot ce le doare și nu se gândesc că prin asta cineva s-ar șifona, să mă ghidez din nou după principiul “ce e în gușă, și-n căpușă” și să pun pe primul loc ce mă deranjează pe mine nu ce-i deranjează pe alții. Că, dacă e ca cineva să nu te suporte și să se ia de tine cu sau fără motiv, tot o va face indiferent că tu ești o persoană diplomată sau una extrem de directă.
 
Poate că ar trebui să mă apuc de box (măcar odată pe săptămână) ca să mă eliberez de toată tensiunea acumulată în timpul în care mi-am înghițit cuvintele și mi-am înfrânat pornirile :))
 
Întrebare: E adevărată sau falsă, vorba lui Rocky (via Mircea Badea) cum că “nu contează câți pumni ai dat ci câți ai încasat și totuși să rămâi în picioare”?

You may also like

2 comentarii

  1. Mai sa stii ca pierzi uneori si daca mergi pe principiul :"ce-i in gusa, si-n capusa".
    Eu de obicei spun cam tot ce ma deranjeaza si o spun intr-un mod f razboiniclaughing si durlaughing, e adevarat ca ma descarc , ca nu ma consum, dar e aiurea uneori ca si eu am primit astfel de "lectii" si nu te simti bine in momentul respectiv.

    Cred ca e bine sa fim cat de cat temeperati si asertivi!

    Cat despre afirmatia aluia, habar nu am…

  2. @Monica: parțial știu că ai dreptate, de aceea sunt eu cum sunt, adică diplomată big grin
    Dar… așa cum ai spus… te descarci și nu te consumi, ceea ce eu… pfff, mor cu niște fraze pe limbă, lumea nu se năruie că i-am zis-o eu unuia, nu moare nimeni că și-a auzit-o… și tocmai de aia nu pricep de ce nu iau pe nimeni de guler (verde în față).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.