Scriam în urmă cu ceva vreme despre Camino, referindu-mă la cartea Veronicăi Drăgoi și anunțând că mai citisem două cărți despre acest drum fantastic, popular și inedit. Spuneam că o să scriu împreună despre ele pentru că așa ar merita și uite că a venit momentul (destul de târziu). Este vorba despre Camino, O călătorie a spiritului a lui Shirley MacLaine și Pelerini la Santiago de Compostela a Ramonei Venturini.
Prima este cartea care le-a inspirat atât pe Ramona cât și pe Veronica. Pentru mine însă cartea lui Shirley MacLaine nu a fost nici pe departe la fel de captivantă și motivantă ca celelalte două. Mi s-a părut o carte bună doar prin prisma învățămintelor dar nu și prin cea a plăcerii lecturii. Mi s-a părut o carte destul de greoaie asta poate și din cauza felului alambicat al autoarei care a pus accentul pe trăirile ei interioare și extrem de puțin pe călătoria în sine. Nu au fost pe placul meu nici referirile directe la viziuni și viețile anterioare, asta pentru că sunt lucruri în care nu prea cred și care nu au putut să-mi transimtă mesajul scontat. Una peste alta, așa cum spunea Luiza (de la care am și primit cartea, mulțumesc frumos) dintre cele 3 cărți pe care le-am citit amândouă despre Camino, aceasta pare să ne fi alimentat cel mai puțin dorința de a parcurge drumul și până la urmă aceasta pare să ne fi plăcut cel mai puțin dintre ele.
Cartea Ramonei în schimb a fost o altă experiență frumoasă. Scrisă sub forma unui adevărat jurnal (față de cartea Veronicăi care a fost mai mult o poveste) cartea prezintă toate zilele drumului, destul de obiectiv și de clar. Tind să cred însă că Ramona nu a publicat întreaga variantă a jurnalului ci că s-a limitat la experiențele care se puteau povesti. Nu a atins punctele strict personale decât foarte general, ceea ce consider că a luat puțin din farmecul cărții. Pe de altă parte poate tocmai acest lucru a făcut cartea să semene cu un fel de manual al pelerinului spre Santiago. Este o carte utilă celor care se pregătesc să facă drumul, poate mai utilă decât celelalte două, pentru că deține sfaturi exacte.
Dintre toate cele 3 cărți citite (acum pot trage linie) cartea Veronicăi mi-a plăcut cel mai mult, celelalte două însă au fost un suport de lectură foarte bun. Un interviu frumos cu Veronica puteți citi pe Plimbărici.
5 comentarii
Pe prima am citit-o si mi-a placut, dar nu pot spune ca m-a fascinat.
Cred ca pana la urma Camino e o experienta pe care fiecare calator/pelerin o traieste si o descrie in functie de propriile cautari sufletesti.
Ma bucur ca ti-au placut si ca ti-au creat aceesi impresie.
nu stiu de ce eu nu pot citi carti de genul asta:(
pe cele pe care le am inceput le-am abandonat imediat…:(
tu le prezinti frumos:):*
wow se pare ca te pasioneaza Camino :)
@VertAnge: corect "fiecare calator/pelerin o traieste si o descrie in functie de propriile cautari sufletesti"
@Vulpitza: mulțumesc mult :*
@Monica: poate nu sunt ele genul tău, sau ai putea încerca să termini măcar una, poate până la final te vor prinde :)
@Oana: mă cam pasionează, destul de mult :D