După ce am tot dat din gură că vreau să văd și celelalte filme nominalizate la Oscar, care nu au plecat acasă cu desaga plină de premii, am reușit din păcate să văd doar două până acum: An Education și The Bilnd Side. Ambele însă întărindu-mi părerea că nu a câștigat cine a meritat. Cele două filme despre care vreau să povestesc au fost cu mult peste mult lăudatul The Hurt Locker, dar trebuie să vă convingeți singuri ca să nu ziceți că vorbesc prostii și postez acum în “Gică Contra”.
AN EDUCATION (2009) by Lone Scherfig (regie) și Nick Hornby (scenariu), cu Carey Mulligan, Alfred Molina, Peter Sarsgaard.
Jenny, o adolescentă talentată și inteligentă, cu aspiratii înalte îl întâlnește absolut întâmplător pe David, un bărbat cu câțiva ani mai învârstă ca ea, un playboy în aparență extrem de stilat și deschis. Întâlnirea banală și fără perspectivă se transformă în întâlnirea decisivă din viața lui Jenny. Nimic nu va mai fi ca la început și nimic nu va mai continua la fel în viața tinerei și a familiei sale. Deși dorința sa și a familiei este ca tânăra să ajungă să studieze la Oxford, David îi inoculează ideea că poate nu ăsta este visul ei ci altul pe care îl poate urma fără rețineri și evident cu ajutorul lui. Ce nu știe David însă este că Jenny poate face absolut tot ce-și dorește și fără ajutorul lui, însă la fel ca multe tinere fară “școala vieții” trebuie mai întâi să treacă prin experiențe inițiatice ca să știe cât valoreazăi și cât de mult se poate baza pe propria persoană.
Povestea lui Jenny este povestea ta poate, ca tânăr care crezi că tot ce zboară se mănâncă, dar care atunci când guști și vezi că gustul nu e cum ai crezut tu ai două posibilități: ori ești slab și te duci pe drumul relativ facil al disperării, ori ești puternic și o iei de la capăt. Rămâne să vedeți ce a ales Jenny, a noastră. (By the way, Carei Mulligan, în rolul lui Jenny e absolut minunată).
Iar cadrele din Paris m-au lăsat fără aer… SUPERB!
Mi-a plăcut filmul foarte mult și a lăsat în mine dâre de lumină ca să zic așa, lumină care vine dintr-o revelație (de multă vreme un film nu mi-a mai lăsat acest sentiment), revelația că oricine poate face orice dintr-un suflet nemodelat încă, dar că tocmai un astfel de suflet poate surprinde cel mai tare în determinare. Trebuie să vedeți filmul.
THE BLIND SIDE (2009) by John Lee Hancock (regia și scenariul) după o carte de Michael Lewis (pe care am vrut să mi-o iau de pe Amazon) cu Sandra Bullock, Tim McGraw, Quinton Aaron și Kathy Bates.
Michael Oher este un băiat de culoare fără casă și familie care printr-o întâmplare ajunge la o școală normală fără să fi avut vreodată contact cu o formă de educație. Mare sa calitate este înălțimea și capacitatea de a face față oricărui domeniu sportiv, astfel că deși toți îl consideră un retardat i se dă totuși o șansă. La această școală învață și copiii lui Leigh Anne Tuohy, o doamnă din înalta societate care în pofida statutului social posedă un suflet mare și nu se dă în lături de la a ajuta la nevoie. Când îl întâlnește pe Michael, femeia are în cap un singur lucru: să ajute necondiționat. Familia ei este foarte receptivă la idee, iar felul de a fi a lui Michael îi cucerește pe toti, pentru că deși nu prea vorbește sau nu interacționează cu ceilalți, Michael face orice pentru ai proteja pe cei la care ține.
Foarte emoționantă este relația lui cu Leigh Anne, care devine mama lui trecând de toate barierele sociale. Sandra Bullock face un rol mare, la limita dintre comedie și tragedie, un rol extrem, ca un sport extrem, un rol real (povestea este reală) care îl face cu atât mai sensibil. E posibil să vezi evoluția relatiei ei cu personajul real cu un nod în gât și furnicături în degete și să te întrebi ce fel de construcție trebuie să ai ca om pentru a acționa ca această femeie minunată, Leigh Anne Tuohy?
Mi-a trecut prin cap un gând nobil spre o pesoană care mi-a spus odată că “șansa trebuie și ajutată”, iar în acest film despre acest aspect este vorba. Și acesta merită văzut sau eventual merită citită cartea.
15 comentarii
The Blind Side încă nu am văzut, însă An Education a lăsat o amprentă şi asupra mea. Un film superb, educativ, cum rar se mai fac.
An Education e un film superb, demult nu m-a impresionat atat de tare un film, si asta cred ca si datorita prestatiei actorilor,…iar imaginile din Paris, muzica,sunt o incantare!
the blind side nu m-a rupt. in fine, astea de oscar, lacrimogene si cu povesti cu negri ma lasa aproape rece.
an education il am. piratat cu nerusinare. nick hornby sa fie acelasi cu autorul cartii turnul sinucigasilor? ca daca e asa, o sa-mi placa
hug!
Pentru An Education toata stima, in schimb The Blind Side nu straluceste in filmografia fotbalului american (vezi de ex. The Express, 2008). Pe la mijlocul filmului m-am intrebat: oare astia il ajuta total dezinteresat ? si nu am facut-o numai eu, da frate asa e, chiar si pentru potolirea instinctelor materne sau pentru umplerea timpului mic burghez. Recunosc: norocul negrului.
Ambele filme mi s-au parut bune, dar si mai bun mi s-a parut The Hurt Locker. Cred ca e o problema strict de preferinte, de ce fel de subiect prefera cineva. Unul e simplu si realist (An Education), altul optimist (The Blind Side) si celalalt plin de suspans (The Hurt Locker). Eu prefer filmele de razboi, ca ultimul, de-asta mi-a placut mai mult, si de-asta cred ca totul tine de gusturile oamenilor, pentru ca toate filmele nominalizate la Oscar anul asta mi s-au parut bune… ma rog, mai putin District 9. Nu au fost cele mai bune, dar bune, si din ele s-a ales cel mai bun. Parerea mea.
Am vazut si eu aseara An Education si mi-a placut mult, foarte mult! Mi-am dat seama ca-mi place muzica franceza, imi face inima sa vibreze :).
Multumesc pentru recomandare
@Anca: despre An Education am citi ceva frumos la tine și de aceea am vrut să-l văd :*
@Maya: merită văzut filmul și numai pentru momentele din Paris :D
@Evergreen: e același autor și sunt convinsă că-ți va plăcea filmul :*
@Vador: mi-a plăcut The Blind Side tocmai pentru acest "noroc la negrului", cum spuneam… "șansa trebuie ajută" altfel …. e cam greu pentru oricine.
@Laura: cu plăcere, și muzica e nemaipomenită :)
@Ande: cred că ești prima persoană din anturajul meu care zice că The Hurt Locker a fost cel mai bun film de la Oscarurile de anul acesta, dar sincer mă bucur că ai o părere diferită despre el, e vorba de gust, corect :)
Apropo de An Education. In ajunul noptii oscarurilor, pe un post tv, Cristian Tudor Popescu si Irina Nistor comentau filmele propuse. Dupa ce CTP a preaslavit-o pe Kathryn Bigelow si propagandista ei creatie, intr-o pauza de respiratie a marelui critic de film, Irina Nistor zice: "…dar si En Education…". CTP: "Nu l-am vazut".
@vador: :)) oricum eu nu l-am înțeles pe CTP – ce a fost cu elogiul ăla adus pentru The Hurt Locker? Dar oricum probabil nu ar fi gustat un film ca An Education (la cum îl știu).
Si eu le-am vazut pe ambele, cum am facut-o cu majoritatea celor de la Oscar.
An Education a fost o surpriza, iar Carey Mulligan superba (atat ca interpretare, cat si ca "simpatie personala", sa spunem).
The Blind Side a inceput bine, dar m-a dezamagit odata ce minutele treceau. Deloc impresionanta Bullock, imi plac rolurile ei in comedii (nu pt premii, ci pentru amuzament), insa aici fada, fortata…
Chestie de gust, oricum.
@Jovi: mie mi-a plăcut Sandra Bullock în The Blind Side, îmi place de ea în general și chiar mă bucur că a luat premiul acesta acum, era momentul :D
An Education descrie foarte bine femeile care umbla dupa cai verzi pe pereti. O persoana care are capul pe umeri nu s-ar implica in asa ceva. Riscurile se vad de la o posta … trebuie sa ai probleme cu vederea sa nu le vezi.
Nu va recomand sa va uitati la el …
@Mihai Oltean: măi, pot să înțeleg că ție nu ți-a lăsat filmul o impresie prea bună, dar de aici și până să ne zici că mai bine nu l-am vedea e o cale lungă…
Dacă tema nu a fost pe placul tău, nu înseamnă că alții nu pot să-l guste… oricum, între noi doi fie vorba :D filmul nu a fost unul rău nici pe departe :)
An education – bifat