Teoria parfumurilor-de pe etajeră direct în suflet

M-aș considera o persoană “olfactivă”, sau cum altfel s-ar numi o personă care dacă simte un iz, miros, mireasmă, parfum plăcut evident, creierul ei o ia razna și face tot felul de conexiuni cu trecutul, mai ales cu amintirile care brusc îmbracă o aromă aparte?
E clar că așa cum pentru unii o melodie de exemplu amintește de o anumită perioadă, de un anumit gest, pentru mine un miros spune multe, hai să zicem că apoape mă melancolizează.
Parfumurile pe care le-am avut eu de-a lungul vremii (și nu am avut multe pentru că nu fac colecție, deși parca mă tentează să păstrez sticluțele goale) pot spune o poveste despre mine, bună sau rea, dar o poveste…
M-am întors în timp, am cautat fotografii cu parfumirile de care îmi amintesc și m-am gandit să scriu o altă poveste…de data aceasta despre ele în prim plan.

Primul meu parfum adevărat a fost DIAVOLO de Antonio Banderas, m-am îndrăgostit pur și simplu de el când am primit un pliculeț parfumat cu el la o revistă. Am ținut pliculețul printre haine o vară întreagă, dar abia în toamnă mi-am luat și parfumul, întâi la 50ml, iar când s-a terminat la 100ml ca să-mi ajungă. Dacă o să caut bine pe la Ineu cred că mai am pe undeva sticluțele alea pe care le mai miorseam din când în când. Cred că e important pentru mine și din cauză că mi-a îmbătat atunci nu numai simțurile ci și orgoliul de puștioaică răsfățată.

Apoi s-a întâmplat ca să devin reprezentat Oriflame. Sincer la vremea respectivă, acu vreo 8 ani parfumurile din catalog mi se păreau destul de scumpe, așa că așteptam reducerea ca vacanța. Pusesem ochii pe Midsummer Women, defapt le știam pe toate că aveam mostre, iar pe ăsta mi se pusese pata. Așa că l-am comandat. Îmi aduce animte invariabil de liceu, de colegi, de teze și cred că și de banchet, deci nu-l pot uita…nu l-am mai luat de atunci.
A urmat apoi cam tot perioada Orifame, cu Volare, Sun, apoi Divine, apoi Volare spring. Dintre ele cel mai mult mi-s plăcut Volare spring care avea un miros de liliac proaspăt cules, îmi amintește mereu de când mergeam la deal cu ai mei și ne întorceam cu buchete mari de liliac. Puneam în curte într-o vază și se simțea mirosul până la stradă, dacă nu mă vedea mami poate rupeam o crenguță și o duceam la mine în cameră. Nu mă mai săturam de mirosul acela puternic.


Când m-am săturat de Oriflame a început perioada în care primeam parfumuri. Primul l-am primit de ziua mea. Yves Rocher-Ode au reve, probabil primul meu parfum mai ciudat, căci nu era nici fresh nici dulce, ba din contră era mai masculin, iar eu mă simeam destul de bine cu el, părea sofisticat, era tare dar nu cât să se simtă de la o poștă, cred că el mi-a întărit convingerea că parfumul nu trebuie simțit decât foarte subtil, cât să te facă se te aproprii.
Acum urmează parfumurile pe care le mai am și le mai folosesc. Este vorba despre Puma, Celine Dion Sensational, Pure Poison-Dior și Live-J.LO. Puma chiar e un parfum de toată ziua, merge la orice, energic, cald dar fresh în același timp, poate e mai potrivit pentru vară, eu l-am primit vara, m-am dat cel mai mult cu el vara, îmi amintește de soare și caniculă. Celine Dion e un dulce sec, merge mai mult de seară, dar depinde cum preferă fiecare. Cu Dior e poveste lungă, mie îmi place de nu mai pot, dar îl folosesc foarte rar pentru că zice Clau ca miroase a bărbat, mie nu mi se pare, dar chiar nu știu ce reacție provoacă pe pielea mea,cert e că mi se pare un parfum care atrage priviri.
Ultimul pe care l-am primit direct din USA este un J.Lo-Live extrem de tonic dar sensual în același timp, este cert pretențios, dar nu are cum să nu-ți placă pentru că două picături sunt suficiente ca să te amețească.