Din lecturile ultimului an part I

M-am gândit să fac o călătorie printre lecturile ultimului an și să scriu câte ceva pe marginea lor. Pentru că nu vreau să scriu despre toate odată împart postarile. Așadar să începem:

J.M. COETZEE-DEZONOARE
J.M.Coetzee primește în 2003 Premiul Nobel pentru Literatură pentru acest roman a cărui principală calitate e povestea mult prea umană a unui tată-profesor universitar care sacrifică totul pentru carieră și viață oarecum frivolă. Momentul în care se întoarce spre fiica sa și aruncă o privirea în lumea acesteia mult prea diferită de lumea lui, e un moment nefast.
Nemorocirea nu rezidă din întâmplările cutremurătore care vor urma ci din optica diferită din care acestea sunt privite de tată și respectiv de fiica.
Romanul nu e impresionant dar suficient căt să te facă să reflectezi asupra lui mai multă vreme.

JANNETTE WINTRESON-SCRIS PE TRUP
Nu aveam habar cine e Jannette Winterson, nici acuma nu știu, dar am cumpărat cartea și am citit-o pentru felul în care ea începe.
Este vorba despre o întrebare: De ce măsura iubirii este pierderea ei?
Oarecum m-am înșelat, crezând că este o carte cu mai mult sentiment, mai sensibilă, dar s-a dovedid a fi o satiră despre dragoste și despre concepția că prietenia și înțelegerea te fac să treci mai ușor prin această viață.
Iar apoi o altă întrebare: Oare chiar așa este?

ALICE HOFFMAN-REGINA DE GHEAȚĂ
Cartea asta am început-o din plictiseală și am terminat-o în 2 zile de curiozitate. E minunată. S-ar putea să fie una din cele mai neașteptat de bune cărți pe care l-am prins până acum.
O tipă e lovită de fulger, deși și-ar fi dorit ca moartea să intervină mai mult decât orice se întâmplă ca fulgerul să-i omoare doar simțirile, omorând-o doar pe jumătate. Ce va trebui ea să facă este să învețe cum să simtă din nou atăt psihic cât mai ales fizic.

GABRIELA VRÂNCEANU FIREA- 3 MOTIVE
Cartea asta am primit-o împreună cu o revistă. Sincer am gândit, că ăsteia nu-i mai ajunge promterul, bla, bla, bla, dar…surpriză. Cărticica m-a prins. Povestea unor femei care-și deapănă amintiri despre iubiri neîmplinite la o terasă în fața unei cafele, poate să devină o lectură reconfortantă. Așa că am citit până la sfârșit făcându-mi propriile șcenarii despre cam cum s-ar putea termina. Interesant.

ROXANA VALEA- PRIN PRAF ȘI VISE
De câte ori nu ne-am gândit să lăsăm tot și să plecăm în căutarea viselor? De câte ori nu am fost aproape de aceste vise și din cauză că ne-a fost frică să le trăim am renunțat la ele? De câte ori nu am realizat că lucrurile bune ni s-au întâmplat atunci când am încetat să le mai așteptăm?
Despre asta vorbește cartea Roxanei. Nu știam cine este autoarea, dar am aflat din acest roman-jurnal de călătorie fabulos. M-a prins atat de tare încât citeam oriunde numai să văd cum se va termina. Oarecum cartea mi s-a părut despre mine, doar că eu am prea puțin curaj să plec în căutarea viselor și atunci m-am mulțumit să citesc despre asta. Călătoria Roxanei mi-am imaginat că este și călătoria mea. Am reevaluat timpul împreună cu ea și am refelectat asupra întâmplărilor ei ca și cum eram și eu într-un colț al bagajului ei cărat prin minunata Africă.
Au fost momente în care îmi doream să nu se mai termine cartea, dar am realizat că dacă nu se va termina visele ei nu mai apucau să devină realitate și astfel nimic nu i-ar fi răsplătit curajul de a crede în ele.
Paradoxal, dar la câteva zile după ce am terminat de citit cartea, nu știu, poate a fost gândirea pozitivă, poate o speranță reinventată, poate destinul, dar mi s-a întâmplat un lucru incredibil de bun. Și chiar încetasem să-l mai aștept.
Recomand cartea cu căldură și cu speranța că cei care o vor citi o vor trăi cel puțin la fel ca mine.

ALICE NĂSTASE ȘI AURORA LIICEANU- DESPRE IUBIRE. DINCOLO DE BINE DINCOACE DE RĂU
Alice Năstase este după cum se știe directorul revistei Tango, dar și cea care a pus pe picioare revista Tabu și a colaborat la Cațavencu.
Alice a lucrat cu psihologul Aurora Liiceanu la aceasta carte, iar ceea ce a ieșit sunt povestiri interesante despre femei, bărbați, iubire, ură, gelozie etc. Toate la un loc formează un tablou inedit pictat în culorile sufletului fiecăruia.
Cel mai mult mi-au plăcut citatele care preced fiecare capitol. Stăteam și mă gandeam la ele, apoi citeam mai departe. E genul de carte din care doar culegi. Celelalte etape dinaintea culesului sunt deja făcute așa că lectura nu poate fi decât una ușoară.

va urma…