Îmi place să desenez cu degetul steluțe sau inimioare pe oglinda aburită din baie. Știu, e stupid, dar… poate că mi-a rămas de mică când făceam pe profesora trasformând în tablă faianța umedă din bucătarie.
Însă inimioarele și steluțele mele mă dezamăgesc de fiecare dată, pentru ca deși o jumătate din ele este perfectă, exact așa cum mi-am dorit, cealaltă, e puțin aiurea, necesită mereu retușuri. Evident că pâna la urmă șterg desenul, dar știu că data urmatoare va ieși la fel indiferent cât aș gândi modificarea.