Mi-a dat Andreea o leapșă de scris cu un nod în gât, ea a intitulat-o foarte frumos și deși inspirat n-am vrut să-i fur titlul, așa că merg pe mâna titlului meu. Mi-a trecut prin cap să nu o onorez pentru că știu că mă citește mami și nu vreau să o întristez, dar apoi m-am gândit că nu e motiv de întristare, ba chiar din contră. Am învățat multe de la părinții mei, însă de data aceasta, Andreea mă întreabă ce am învățat eu de la tata, așa că mami, te rog să nu plângi, dar azi vreau să le spun prietenilor mei de aici, ce am învățat eu de la tati. Am învățat o grămadă de lucruri interesante, dar o să menționez numai 7, doar 7 învățături/lecții/pilde/motive de trăit, pe care mi le-a scris pe inimă cumva, ca să fie sigur că nu mă vor părăsi niciodată…
1. “Să mergi înainte!” De fapt învățătura suna cam așa: “ai câștigat mergi înainte, ai pierdut mergi înainte!” orice s-ar întâmpla, nu te lași, nu renunți, lupți, regretele nu-și au locul. Viața merge mai departe atâta timp cât ești viu.
2. “Ia-i de guler!”, adică nu te lăsa la nimeni, nu te lăsa nedreptățită, nu te lăsa călcată în picioare, fă-ți dreptate, mergi până în pânzele albe pentru ideile tale, nu lăsa pe nimeni să te oprească. Nu întorce celălalt obraz odată, căci îl vei întoarce întotdeauna, dacă primești un pumn în stomac, dă-i și tu unul în freză :) (păcat că am învățat numai teoria aici, de multe ori m-ar fi ajutat și practica).
3. “Altul are mai puțin ca tine”. Dăruiește! Ca o paranteză, își dădea ultimii mărunți la cerșetorul din colțul străzii, iar acesta îl știa pe nume, făcea cinste prietenilor știind că nu se va întoarce înapoi serviciul, dăruia colegilor din ce avea el, pe principiul că ei au mai puțin. Ajuta pe oricine îi cerea cu cât putea și așa îl știau toți, de la primar până la cel care căuta în gunoi la capătul orașului (deh, e un oraș mic) :D
4. “Așa trebuie să se comporte o domnișoară”. Wai, de câte ori mi-am auzit asta, venea ea cumva în constrast cu învățătura “I-ai de guler!”, dar pe de altă parte ținea la treaba asta. Îmi spunea: “nu bea tot sucul din pahar ca ultimul bețiv, o domnișoară trebuie să mai lase în pahar cel puțin de-un deget”. ;) sau “Nu vorbi așa de tare (eu am obiceiul ăsta), o domnișoară nu trebuie să scoată atâția decibeli” :)) sau “Saluți pe toată lumea, și dacă nu-i cunoști, poate te cunosc ei pe tine”. Si vreau să vă spun că toate astea încă de la 6/7 ani, deci nu a așteptat să mă fac mare și să nu mai asimilez. Doamne și acum îmi amintesc cum mergeam pe stradă, mă ținea de mână, avem vreo 6 ani și dacă treceam pe lângă cineva, mă strâgea de mână ca să salut, era semnalul nostru secret (deși evident eu nu cunoșteam persoana).
5. “Citește!” Orice, ia o carte și citește. Și a făcut asta prin exemplul personal, eu am fost un copil care și-a văzut tatăl citind, și așa cred că s-a născut pasiunea. (Dacă că vine să credeți, nu am citit cartea lui preferată, dar o am la mine la Cluj și aștept ziua în care mă va alege ea pe mine și probabil aceea va fi altă lecție.) La fel s-a născut și pasiunea pentru sport, o includ tot aici, de fiecare data când urmăresc o emisiune sportivă o fac cu gândul la el și la momentele când ne uitatm la tenis sau gimnastică, handbal sau atletism sau chiar la fotbal (deși mai rar), împreună.
6. “Vezi lumea!” Plimbă-te, călătorește, descoperă lucruri și oameni noi și interesanți și o să vezi viața altfel. Cred că nici pe jumătate nu călătoream în copilărie, din cât am călătorit, dacă nu era el. Așa că dacă am acum o mare pasiune, aproape un viciu dacă vreți, un viciu dulce și valoros, atunci îl am datorită lui și mă bucur că am avut lângă mine un părinte care să-mi insufle asta.
7. “Viața este prea scurtă! Trăiește-o așa cum vrei!” vine ca o ultimă lecție, primită cel mai dur, probabil pe credința că experiența e cel mai bun profesor. Dacă din alte învățături am mai uitat, pe asta n-am cum. Însă treaba e foarte complexă și el știa, că e nevoie de întreaga mea viață pentru a învăța această lecție, așa că mi-a predat-o și din când în când, de acolo de unde este, îmi mai dă câte-un extemporal :)
Aș vrea ca și copilul meu (când o fi să fie) să învețe măcar lucrurile astea de la mine. Restul le ia de la tatăl lui, așa cum și eu le-am luat pe celelalte de la mami. Dar măcar astea să le ia de la mine. Și viața lui va fi mai bogată! Mulțumesc!