Destinația Franța part II

Așadar ajunsesem pe CDG 2. Era doar ora 19, mă gândeam că oricum pânâ la 20:40 când începea bordingul aveam timp să mă dezmeticesc. Am urcat mult de la metrou până la terminalul D2. Cu scări rulante, cu scari normale, cu banda, mult. Am dat de niște tabele uriașe cu zborurile. L-am găsit pe al meu, urma doar să mai văd de unde se face chek in-ul și eram ca și rezolvată.

Pe CDG toată lumea te întreabă unde călătorești și eventual de unde ești. Am auzit și vorbinduse românește dar nu chiar ca în Italia. La început mi s-a părut ciudat, apoi mă gândesc că poate e normal. Cu toată graba și tot stresul am ajuns mai devreme cu 15 minute la chek in, m-am calmat când am văzut că lumea e drăguță, că mi s-a făcut semn discret să vin spre ghișeu, că doamna care tocmai îmi întorcea poșeta pe dos mi-a lăudat telefonul și brățara. Că realmente avea mănuși și se comporta în consecință.Tot aici mi-am dat seama ce multe persoane cu dizabilități călătoresc singure cu avionul. În aeroport erau voluntari care ajutau aceste persoane să se simță cât mai în largul lor.

După ce mi-am sunat tot familionul am așteptat cuminte la Gate D55B îmbarcarea. Nu mică mi-a fost mirarea ca acolo să înceapă bordingul pentru Torino. Mi s-a părut suspect și am mers să întreb. Normal că domnii de pe CDG au schimbat Gate-ul fără ca măcar să anunțe. Mi s-a părut o lipsă totală de respect. După un alt set de întrebări aflu că trebuie să aștept la Gate 61. Aici multă lume dezorientată evident alerga în toate părțile. Nu am avut loc să mă așez pe scaun, atât de agomerat era. Pe la 20:30 ne anunță că avionul Air France ce urma să ne ducă la Montpellier aterizase, dar că din cauză că se schimbă echipajul îmbarcarea nu poate începe. În fine, nu știu ce anume a cauzat mai exact întârzierea dar destul de bine că am am plecat din Paris pe la ora 22, în loc de 21:10 cum ar fi trebuit. Ca norocul că aveam din nou loc la geam, dar norii nu m-au lăsat să văd Parisul de sus. Aceasta a fost dezamăgirea zilei.

Air France nu m-a impresionat. Biletul a costat triplu față de WizzAir și vă spun foarte sincer că navele arată poate ceva mai bine la Wizz. Spatiul din avion cică e mult mai mic la low cost dar nu mi s-a părut foarte spațios nici la Air France. Diferența a făcut-o ceaiul și biscuiții pe care i-am primit la bord, dar la cât de adormită am fost puteam lejer și fără ei. (Între noi fie vorba oricum i-am vomitat când am ajuns la Montpellier) big grin

Călătoria cu Air France a fost însă ceva mai aventuroasă. Se face că am prins o furtună. Într-adevăr am văzut niște fulgere cum numai dincolo de nori poți vedea, dar am și trăit niște emoții cum numai în avion le poți avea. La un moment dat am fost anunțați că din cauza condițiilor meteo nefavorabile o să aterizăm la Toulouse. Am crezut că mor, asta îmi lipsea să aterizez la 250 de km de Montpellier. Nici nu am vrut să mă gândesc. A început să mă doară stomacul de la asta, mă și vedeam scriind o postare nervoasă de pe aeroportul din Toulouse. Din fericire nu a fost cazul, căpitanul a anunțat că încearcă totuși să aterizeze pe Mediteraneene în Montpellier. Dar bineînțeles că pentru asta am trecut prin niște turbulențe care mi-au adus stomacul în gât. Am fost strajnic zgâlțâiți, am prins niște goluri de aer care au făcut lumea să țipe, iar la aterizare au fost aplauze ca la operă. Și nu cred că cerau bis laughing

Ploua infernal. În fața aeroportului niciun taxi, cică din cauza ploii orașul era blocat. Just Great. Era către 12 noaptea. După jumate de oră prin bunăvoința unui domn, că altfel nu-l pot numi, iau un taxi ce mă duce până la Cite Universitaire Triolet moment în care mă gândeam că și dacă dorm pe hol tot e bine că am ajuns. Nu a fost nevoie pentru că alt domn foarte simpatic care zicea că vorbește engleză ca Louie de Funes m-a ajutat cu hârțogăraiele pentru cazare. Și cazată am fost. Am o cameră foarte, foarte drăguță, luminoasă, călduroasă, cochetă în care sper să mă simt bine. E vital ca să funcționez la parametri normali.

A fost bine, mă bucur că sunt aici happy

9 comentarii pentru “Destinația Franța part II

  1. hee hee am citit ambele postari si ma bucur ca ai ajuns cu bine. na, ce sa-i faci, asa e cand calatoresti singur si nu depinzi decat de bunavointa celor din jur. happy Ma gandesc ca nu ti-a intors nimeni spatele cand ai cerut ajutor.

    Io astept poze si alte relatari. happy

  2. Da păi a fost foarte bine până la urmă, am învățat multe din drumul acesta, mai multe decât din alte sute de drumuri la care am pornit însoțită happy

    Am poze deja din Montpellier, căci de două zile îl vizitez. Acușica vin și impresiile happy

  3. Welcome! happy M-am distrat destul de tare citind aventura ta! Dar am si eu o intrebare? laughing ce te-a determinat sa iei mai multe avioane? Eu merg mai mereu cu BlueAir, e direct din lyon in bucuresti si daca il iei din timp nu platesti f mult. data viitoare sa ma intrebi cand vrei sa mai pleci laughing sa evitam toata nebunia asta! Ehh, cum ti pare orasul?
    PS: Eu joi credeam ca e sfarsitul lumii, pe la 22 am fost la gara, trebuia sa astept pe cineva si la fel, totul era blocat…enjoy!

  4. Nicole, orașul este superb, vreau să scriu și pe blog despre el, poate în seara acesta. Deocamdată vreau să văd Marea, neaparat. O să fac o depresie dacă nu ajung acolo cât de curând big grin

    Cât despre avioane laughing mă bucur că lumea s-a distrat când a citit. Ideea e că nu-mi convenea să merg cu trenul până la București ca să iau avionul. Din Cluj era BlueAir dar tot până la Paris, deci nu făceam mare lucru. Eh…încă nu știu ce traseu aleg pentru întoarcerea în țară, dar mai am timp să mă gândesc laughing

  5. Dupa un lung si obositor drum cu autocarul am ajuns si pe Mont Blanc. Dar a meritat fiecare minut petrecut in autocar happy. Nu se poate exprima in cuvinte ce vezi de acolo.

  6. bine ai venit.. eu sunt aici de ceva vreme … sper sa iti placa si tie sudul frantei iarna..happy
    iti doresc un sejur ca mai placut
    doru..

  7. @Vlad: Am văzut pozele minunate la tine pe blog. Felicitări că ai ajuns pe Mont Blanc, nu au ajuns mulți acolo happy
    @Doru: Da sper să-mi placă și mie iarna în sudul Franței, deocamdată mă bucur că e încă vară laughing

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*


Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.