Nu prea știu de unde să încep, de ce să nu fiu sinceră? Istria m-a impresionat destul de tare și mi-a luat ceva vreme să-mi pun gândurile în ordine, să mă gândesc la ea ca la un loc minunat în care mi-a fost dat să ajung și să o pun la păstrare în memorie, pentru zilele din ce în ce mai ploioase și nopțile din ce în ce mai lungi din toamna care va urma. N-aș vrea să uit să vă spun nimic din ce am văzut și ce am simțit, dar asta nu prea e posibil. Rezultatul o să-l vedem împreună un cappuccino fierbinte și două/trei ore mai târziu ;)