Nu pot să spun ca problematica visului m-a preocupat în mod deosebit, dar cel puțin de când încerc să-mi explic cât mai curat posibil idea de inconștient la Blaga, am ajuns inevitabil la studiile de psihanaliză ale lui Jung și ale lui Freud (da, în această ordine, chiar dacă ar fi fost logic să fie invers). Și cum psihologia nu este domeniul meu și de foarte multe ori l-am găsit chiar îndepărtat de filosofie (?!?) m-au frapat inițial texte ca Psihanaliză și astrologie, Analiza viselor sau Interpretarea viselor și oarecum m-au strârnit să intru mai adânc pe acest teren minat care, să mă ierte cei din domeniu, mi se pare un leagăn al mitului și al misterului care preferă să rămână mister (asta dacă nu parafrazându-l tot pe Blaga, unele mistere mai tare se adâncesc pe cât de mult vrei să le pătrunzi).
Dar nu ne oprim aici pentru că de-o vreme sunt ahtiată după astfel de texte în care chipurile încerc să-mi regăsesc propriul inconștient, cam puțin prudent pentru cineva care ar trebui să fie mai degarabă perocupat de un anume inconștient colectiv creator de cultură și mai puțin interesat de inconștientul creator de dileme somnambulistice. Dar mă rog, asta este evident altă idee…
Și anume: este visul un “copac” cu rădăcina în ajun (ziua care a precedat visul) sau un mit care se întinde în metafizic furnizându-ne “revelații premonitorii” despre viitorul incert (din ce în ce mai incert)?? Aici Freud și Jung se cam bat cap în cap (oricum nu se aveam la inimă, asta după ce Jung a fost discipolul lui Freud și într-o noapte Jung a visat că și-a ucis maestrul).
În timp ce Jung face uz de toate miturile posibile pentru a descifra vise (fabricând simboluri), Freud respinge ipoteza mitologică și declară că toate analizele sale (făcute mai ales pe propriile vise) i-au arătat că elemental declașator al visului este mai mereu “viața” insignifiantă din seara precedentă sau mai complex, momente din trecut cărora nu le-am acordat importanță dar care și-au ocupat locul lor în inconștientul nostru. Ele nu au făcut cazul unor mustrări de conștiință dar foarte sigur au devenit niște dorințe refulate cu care vom trăi toată viața în stare latentă. Însă inconștietul știeiiieee ! :))
Și atunci ce ne facem? Să vă povestesc. Eu pe la 10 ani am avut un vis care, nu pot zice că m-a urmărit toată viața, dar clar m-a marcat, pentru că este sigur vis din care eu m-am trezit realmente cu sufletul la gură, aproape in picioare în mijlocul patului. Necazul este că nu-mi mai amintesc din visul acela decât că eram undeva pe o plajă, la un moment al zilei, incert, nu era foarte lumină în visul meu ca să zic așa… Oricum nu cred că subiectul visului m-a marcat așa ci felul cum m-am trezit din el.
Atunci, evident am lăsat să treacă momentul, dar el m-a măcinat multă vreme. Oare ce visasem de fapt? Probabil Jung mi-ar fi făcut o interpretare complet aiuristică în care mi-ar fi invocat câțiva Zei antici sau m-ar fi făcut una cu ceva trib de primitivi de prin Africa care încă aduc ofrande soarelui, în schimb Freud m-ar liniști, consolându-mă cu faptul că vacarmul de la trezire nu a fost decât un efort pentru negarea zgomotului perturbator, însă de fapt o negare a interpretării propriu zise, o amăgire pentru a mai câștiga câteva clipe de odihnă. Chiar dacă sunt atrasă de ideea simbolistă a lui Jung, pare mai plauzibilă teoria lui Freud, parcă mă identific mai bine cu ea.
Per ansamblu depășind aceste vise cu adevărat “colpeșitoare” Freud și-a menținut mereu ideile pe aspecte de gen ale viselor. Adică toată lumea visează și în mare proporție toată lumea visează dorințe realizate cauzate de refulări din trecut. În special copiii, mereu au vise clare în care li se împlinesc dorințele (sunt și excepții). Dar aceste vise continua și în viața adultă doar că nu atât de clar conturate, spre deosebire de copii adulții pot avea (și chiar au) vise total aiurea, pe care nu le pot înțelege, dar la o mai atentă analiză își pot da seama că ele sunt tot dorințe refulate, însă amestecate și mai greu de înțeles logic, pentru că prin descărcarea psihică a unei dorințe de multă vreme ascunsă în inconștient și până la realizarea ei prin vis pot interveni și alte elemente în vis care țin de același ciclu de gânduri dar din perioade diferite ale vieții. Ați înțeles ceva? Mie mi se pare că am înțeles, dar nu știu cât de bine am explicat, oricum și lecturile mele sunt limitate în acest domeniu, m-ar ajuta mult cineva în temă.
În altă ordine de idei, că văd m-am întins cât pentru a rescrie scenariul la Inception (care by the way mi-a plăcut, chiar de nu s-a “agățat” niciun Glob de Aur de el), vreau să vă întreb ce sunt de fapt visele? Care este totuși rădăcina lor? Dar mai ales, au ele oare vreo utilitate? Încearcă ele să readucă în prim plan ceva important? Oricum sunt minunata punte de legătură dintre viața conștiență și cea inconștientă, care mă fac că îmi întăresc încrederea în faptul că prea puțin ne bazăm pe ceea ce dincolo de conștiință și tare mai greșim.
Trecând prin ce au zis Freud și Jung despre acest subiect (pe care nu am pretenția că-l cunosc, decât foarte vag), mă bazez exact pe ce zice Blaga: că nu există NIMIC în inconștient ce nu a fost mai înainte în conștient, înafară de inconștientul însuși. Aha, noah… beat this!
