Facem o mică, foarte mică pauză de Grecia și plecăm în vacanță cu Eliade alături de cartea sa de consemnări de prin lume. (Editura Gramond, 164 pagini, citită în mai când doar visam la vacanța mea).
Pentru că e o cartea care nu se poate “povesti” o să scriu un colaj de citate care m-au răscolit de-a lungul acestei cărțulii, pe care mai aveam un pic și o copiam pe toată într-un caiet :D Citatele sunt diverse, sunt emoții câștigate în călătorii și sunt nostalgii despre un Eliade căruia se știe cât de mult i-au plăcut călătoriile.
Despre Veneția:
“Ce se poate scrie despre Veneția care să nu fi fost scris deja?”
“Veneția e sezuală prin ea însăși.”
“Cred că Veneția nu poate fi cuprinsă în toată făptura ei decât la a treia sau a patra revedere: după ani istovișți în biblioteci, pe mări, după stranii și diverse experiențe senzuale, după acea maturizare pe care o lasă suferințele avute și nemărturisite…”
Despre amintirile vacanțelor:
“Nicăieri nu e destul de frumos, destul de extraordinar: spiritul omului dorește mereu altceva, își amintește necontenit de alte locuri, regretându-le.” (așa de bine mă regăsesc aici)
“Ultimul ceas al unei duminici nu se leagă de primul ceas al zilei de luni ci de primul ceas al duminicii ce vine.”
“Nu trebuie să regreți niciodată lucrurile pe care nu le-ai văzut. Nu trebuie să regereți, mai ales lucrurile pe care încă nu le-ai văzut și poate pe care nu le vei vedea niciodată.”
Despre călătorii:
“Farmecul și valoarea călătoriei e spontaneitatea ei; este, mai ales, caracterul ei ireversibil.”
“Călătoria, prin simplul motiv că e o ieșire din tine, o renunțare provizorie la personalitatea ta aparține acelei dificile categorii de fapte omenești care se numește aventură. Și e fără sens să regreți sau să încerci să repeți o aventură…”
