Ziua liberă a bebelușului (varianta Târgu Mureș)

La început de februarie am plecat într-un day trip la Târgu Mureș. Aș zice că a fost prima ieșire de acest fel cu bebelușul ca pasager, dar adevărul este că am mai făcut două drumuri Ineu – Timișoara, dus/întors (în aceeași zi) la început de ianuarie. Dar pentru că atunci, am făcut drumurile strict ca să-l ducem și să-l luăm pe Clau de la aeroport, deci nu ca să ajungem în oraș, să ne plimbăm și eventual să luăm masa pe undeva, o să considerăm prima călătorie de agrement cu copilul această ieșire la Târgu Mureș. Sigur, acesta nu este și cel mai lung drum cu mașina al lui Albert, căci el mai are la activ 2 drumuri de Ineu, dus/întors, dar în zile diferite (drumul Cluj – Ineu ajunge la peste 5 ore cu tot cu opriri), prima dată la două luni (pentru Botez) și a doua oară la trei luni (pentru vacanța de iarnă). Albert este foarte încântat de drumul cu mașina, cel puțin până acum, drumurile mai sus menționate au fost foarte lejere și dacă ne menținem așa mi-e că l-aș cataloga drept plimbăreț de pe acum, dar să nu ne hazardăm. Însă, ne doream tare mult să vedem cum se comportă la o excursie de o zi, care nu înseamnă doar moțăit în scoică și privit pe fereastră, așa că “i-am dat o zi liberă” să vedem cum “se descurcă”. :)

Am ales Târgu Mureș din mai multe motive și recunosc că l-am avut în plan mai devreme, dar cum s-a întâmplat să petrecem jumătate de iarnă la Ineu (despre care n-am zis nimic, încă), ideea de a duce copilul într-o excursie de o zi s-a tot amânat. S-a amânat frustrant de mult, mai ales pentru pentru mine, care simțeam că o iau razna dacă nu-l scot din casă mai mult. Aici intervine și faptul că mă cam frustrează iarna și plimbările nu prea dese în natură, dar acum ce să facem dacă ne-am născut toamna (și eu și el)!? :)

Primul motiv serios pentru care am decis să luăm în calcul drumul de Târgu Mureș a fost distanța față de Cluj. Conta și răbdarea copilului, ce-i drept, când am calculat distanța, dar mai ales zilele încă scurte din timpul iernii. Da, în februarie chiar dacă nu sunt la fel de scurte și de întunecate zilele ca în decembrie/ianuarie, tot foarte scurte sunt, iar dacă mai prinzi o zi mohorâtă ți se pare că se întunecă de la 4 după amiaza.

Al doilea motiv a fost faptul că un alt cuplu de prieteni își rezervaseră un weekend la SPA în Târgu Mureș, ocazie numai bună să ne vedem la fața locului. Sigur că și nouă ne-ar fi plăcut la SPA, poate chiar și lui Albert, dar de data asta nu l-am întrebat, am hotărât noi în locul lui să sărim peste SPA până când va înțelege și el ceva din situație, iar noi ne vom putea bucura mai mult de beneficiile unei zile la SPA.

Și nu în ultimul rând, Târgu Mureș se numără printre orașele drăguțe ale Transilvaniei unde am mai poposit de două ori, prima dată chiar în paleolitic, deci undeva în 2009, iar a doua oară tocmai în toamna lui 2012, așa că nu strica o revizitare în zilele noastre. Ce am reușit să vedem și să facem de data aceasta cu una bucată bebe agățat la propriu în gâtul lui taică’său (Manduca really, really rules!), se poate vedea mai jos. Țineți cont de următoarele: am pornit din Cluj pe la ora 10, am oprit doar pentru a alimenta la benzinărie, așa că pe la 12 am ajuns în Târg, iar de întors am luat-o către casă în jur de 4 jumate după amiaza, însă din diverse motive am oprit mai des :) N-am stat mult, dar a fost suficient pentru moment…

Ne-am bucurat tare de plimbarea prin Cetatea Medievală, căci e prima dată când ajungem aici după diversele schimbări/modernizări. Din anul 2011 s-au executat ample lucrări de reabilitare, prin care s-a urmărit valorificarea potențialului turistic al cetății. Le-a ieșit destul de bine și cred că au avut și un Târg de Crăciun acolo în cetate, căci niște căsuțe rătăcite se puteau vedea și acum. Nu ne-au deranjat, cu atât mai mult cu cât am prins o zi cu zăpadă pudrată pe ici pe colo. În interiorul fortificației se găsește și Biserica Reformată-Calvină dar în care din păcate nu s-a putut intra.

Din cetate am coborât direct în centru, mai exact în Piața Trandafirilor, simbolul orașului în jurul căreia stau frumos aliniate cele mai importante clădiri din oraș (Palatul Culturii, Palatul Prefecturii şi Palatul Primăriei), dar și cele mai cochete cafenele și patiserii. Ne-a plăcut foarte mult liniștea orașului într-o zi de sâmbătă, când la prânz găsești lejer loc de parcare chiar pe centru, gratuit, desigur, o chestie care la Cluj e ceva SF de foarte multă vreme și faptul că nu te loveai de oameni de stradă și riscurile ca cineva să-ți strănute fix în față au fost inexistente.

Recomandăm pe centru Cafe Frei unde au cafea de origine, dar exagerat de prăjită, zice Clau, prăjită în stil italian zic ei, unde un Miami Latte Vanilla este tot ce-ți poți dori într-o zi de februarie, zic eu. Și pentru un sandviș de luat pe drum mai recomandăm Country Bread, un loc super frumos decorat, o plăcere să pășești înăuntru și chiar să papi ceva acolo la mesele și scaunele ce zici că-s făcute din rămurele.

Dar piesele de rezistentă din Târgu Mureș rămân Petry (Atelierul de prezentare, Muzeul Mezelurilor [cu vânzare], Petry Bistro Grill&Wine) și celebrul restaurant cu specific unguresc, Laci csarda, unde se înghesuie lumea pentru mai mult decât un gulyaș. Nu știu, e cineva care ajunge la Mureș și nu merge să mănânce acolo? Părea nu e niciodată gol și recomand rezervarea mai ales dacă ajungeți în weekend.

Vreau să vă mai spun că fix lângă Petry se regăsește ceea ce unii au numit “cea mai frumoasă scară din Europa”, o scară pictată cu motive săsești, pe numele ei, Scara Rákóczi, însă probabil din cauza umidității, desenele nu se văd deloc în sezonul rece sau poate trebuie repictată, cert este că acum nu e nimic de văzut acolo, însă cică scara ar arăta așa. Dacă ne-ar putea lumina cineva din zonă, ce-i cu ea?!

Concluzie: nu știu încă dacă doi părinți fericiți = un bebeluș fericit, sau e invers, dar a fost bine, așa de bine că vrem urgent să repetăm ziua asta “liberă” cu titlu de încercare și acomodare în ale călătoritului în noua formulă. Dar, despre asta în episodul următor…