Escapadă de iarnă prin România înzăpezită

N-am mai avut parte de o escapadă de iarnă în România din ianuarie 2013. Sunt, deci, fix 3 ani de când ne-am simțit foarte bine și “în vacanță” într-un weekend de 730 de km prin țara noastră, de la nord la sud. Diferența a fost că atunci am avut totul plănuit la liniuță, iar de data aceasta ne-am lăsat așa de în voia sorții, că am ajuns până la urmă unde nici cu gândul n-am gândit…

Planul, în mare, a fost să facem o “reuniune de familie” la Sinaia. Aceasta a fost punctul central am weekend-ului. Asta s-a înfăptuit pe o vreme mai mult sau mai puțin de iarnă, după cum se poate vedea și în prima jumătate a albumului cu poze. Adică, am avut zăpadă așa cum am putea avea pe la final de martie, cu indulgență, numai că acum era jumate de ianuarie și peisajul lăsa puțin de dorit. Ei, dar ai grijă ce-ți dorești :)

Sinaia este minunată ca de obicei. Suntem la a treia vizită și prima iarna, iar Peleșul se dorea văzut și cu zăpada la purtător. Ce să vă mai spun? Că mi se pare unul din cele mai romantice orașe din România? Este! Fără îndoială sau spoială, este un oraș incredibil de romantic, iar dacă e și puțin alb în jur, ninge, avem câteva luminițe galbene atârnate de copaci și e liniște în Parcul Ghica, ei da, e un loc minunat pentru o întâlnire de taină, la ceas de seară. Dar nu este principala sa calitate. Sinaia este cumva ruptă din timpuri pe care nu le-am trăit, deși tare mi-ar fi plăcut să-i cunosc perioada de glorie. Oricum, este de vizitat în orice anotimp, ai ce face aici, ai ce vedea, ce simți, ce dori…

Utile: Păi să vedem… cazarea la Pensiunea Ana-Maria pentru buget mediu sau la Hotel Internațional pentru un buget mai măricel, ambele situate în plin centru al orașului, masa la Restaurantul Tirol din incitanta Hotelului Internațional, preparate foarte bune, deci e mereu plin, rezervarea e obligatorie mai ales pentru cină, cafelele la Ramayana Cafe sau la Atelierul de Cafea, ambele pe strada principala din Sinaia în vecinătatea Primăriei. Nu fac reclamă niciunei locații, pe astea le-am testat noi și sunt de încercat.

Ce să faci iarna pe lângă Sinaia: Obligatoriu ar fi o urcare măcar până la cota 1400, asta dacă nu schiezi și ai venit la munte pentru altceva în afara sporturilor de iarnă. Să urci la cotă este musai ca să te bucuri de priveliști frumoase asupra văii Prahovei și să simți iarna cu fiecare os. Posibilitățile sunt nenumărate: cu mașina, dacă e ok drumul (când am fost noi nu era, începea să ningă timid și nu era curățat), cu telecabina sau cu telegondola ROZ (pe asta am luat-o noi). Pe locul doi ar fi o tură prin stațiunile din apropiere. Noi am ales Bușteniul ca să vedem Castelul Cantacuzino, căci niciodată nu ne-am făcut timp pentru el. Merită, e frumos și dacă vă plac poveștile cu prinți, prințese și familii înstărite din vremuri pe care nu le-ați apucat, desigur, trebuie să-l vizitați. Este proprietate privată acum și ghidul a fost foarte bine pus la punct cu detalii despre familia Cantacuzino (despre care, sinceră să fiu, nu știam prea știam prea multe, așa că a fost și o interesantă lecție de istorie).

Și acum puțin despre drumurile din și spre Sinaia și nebunia lor, căci se pare că nu mai pot pleca la drum dacă nu mă opresc pe traseu să profit maxim de călătorie nu doar de destinație :D

La dus, am oprit la Avrig, la Palatul Bruckenthal. Drept să vă spun, speram să fie ca în povești, căci văzusem prin vară niște poze cu el, iarna, acoperit de zăpadă și am crezut că sunt de prin Sankt Petersburg… numai că, n-a fost zăpadă și atmosfera mi s-a părut dezolantă. Mai eram și obosită și deci, am zis… trebuie să revenim ori într-un anotimp în care grădinile să fie verzi sau galbene, ori atunci când suntem siguri că zăpada va fi prezentă. Măcar n-am făcut niciun ocol pentru el, era pur și simplu în drumul nostru spre Sinaia. Există și un restaurant aici, amenajat în fosta Oranjerie, ar fi fost de încercat dacă nu ne grăbeam să ajungem pe 7 seara la Sinaia. Locul e de ținut minte și revenit într-un anotimp mult mai prietenos.

La întors, lucrurile s-au petrecut cam așa: a început viscolul când noi ne trezeam bine mersi ca să o luăm spre Cluj. Eram noi cu mașina, dar cealaltă parte de familie era cu trenul, care tren era înzăpezit pe undeva prin sudul României și nu avem habar cât va întârzia. Așa că ne-am urcat în mașină și am mers toți către București :) Sigur, nu înainte de a opri în gară la Sinaia, să vedem Muzeul Trenulețelor de jucărie (foarte, foarte fain, trenuia să vă zic de el). Apoi către capitală! Noroc cu acest drum, vă zic, mai ales celor ce stam în partea astalaltă de Carpați, că am văzut și noi iarna anul ăsta. Zăpadă câtă am văzut dincolo de Comarnic spre București n-am mai văzut de multă vreme! Îmi vine să râd acum cum mă minunam de ea, de zici că eu trăiesc tot anul în climă mediteraneană (ceea ce nu m-ar deranja deloc, dar știm cu toții că eu stau în Transilvania).

Așa am ajuns noi în acest început de an, total fără plan, în Bucureștiul ce-și trăia cele mai frumoase zile de iarnă din sezon… Sigur că s-a prelungit neprevăzut escapada cu o zi, căci cine să mai pornească spre Cluj în așa viscol de pomină!? Am profitat de asta ca să ajungem la Cărturești Carusel și la magazinul cu bunătăți al domnului Florescu, pe care, din păcate, nu am apucat să-l întâlnim ca să primim un autograf de cartea “Confesiunile unui cafegiu“, dar nu-i bai, că a rămas pe data viitoare… Cine știe ce altă escapadă ne mai poartă spre capitală?