Nu a fost și nu este o toamnă tipică nici măcar dacă vorbim de vreme, ce să mai amintesc de vremuri!? Din păcate este și o toamnă foarte tristă la nivel #colectiv. Nu cred că-mi amintesc una la fel în România ultimilor 25 de ani. Dar nu pot să vorbesc despre asta. Nu pot, nu cred ca sunt în măsură să o fac, deși toată lumea pare că o face. 
Și nu doar că nu am putut vorbi despre tragedia care a lovit atâtea familii din România și mai apoi întreaga comunitate, dar n-am putut vorbi/scrie despre… mai nimic. Orice subiect mi se părea fără sens. Cum să vin să povestesc aici ceva despre o vacanță care mi-a făcut bine, despre un loc care mi-a rămas la inimă, o carte care mi-a scris în suflet, ori un film care m-a amuzat?! Cum, în aceste zile de tristețe și revoltă? Că nu-mi venea inspirația e una, dar mai era și o voce în capul meu care îmi șoptea că nu-i încă momentul. Cam din același motiv n-am reușit să citesc mare lucru, nici în cărți și nici pe bloguri, iar TV-ul și Facebook-ul mi s-au părut insuportabile.
Și totuși, trebuie să (re)încep cu ceva, nu pot să nu scriu la nesfârșit chiar dacă, de câte ori mă gândesc la săptămâna trecută, mă apucă o stare de neliniște. Însă de nouă ani văd toamna asta colorată la Cluj și parcă n-aș lăsa-o să treacă fără să o consemnez.
Finalul de octombrie și începutul lui noiembrie au fost ciudat de însorite în Ardeal, dacă nu aveam deja temperaturi negative noaptea aș fi jurat că vremea a luat-o razna din nou de am avut timp mai frumos ca la final de septembrie/început de octombrie. În general de la 1 noiembrie se răcorește bine și după Luminație (Ziua morților) cu zbuciumul din această zi, orașul intră într-un declin natural, dispar culorile frumoase din parcuri, diminețile și serile aduc de obicei ceață groasă și lăptoasă, iar garderoba de iarnă nu mai poate fi ținută în dulap.
Aveam în plan să ies în Parcul Central să fac poze frumoase ca în 2013, dar n-am avut energia necesară. Am urcat la Cetățuie sâmbăta trecută, dar sub proaspăta impresie a dezastrului de la București, n-am putut reedita albumul galben din 2012 și tot ce mi-a ieșit a fost o plimbare la apus cu gândurile departe… Nici măcar experiența culinară de la Bistro Viena nu a fost deloc pe placul nostru, toate energiile negative le-am captat din plin.
Dar în după-masa asta cu miros de iarnă și vanilie (am aprins o lumânare parfumată în cameră) încerc să mă focusez pe altceva și vă aduc toamna clujană în dar, prin cele mai frumoase 15 fotografii pe care am reușit să le fac în anii aceștia pe la Cluj și prin zonă. Natura moare frumos sub ochii noștri an de an, ca să renască divin în primăvară următoare, dar “dacă timpul ar fi avut frunze… ce toamnă!”, vorba lui Nichita…
9 comentarii
Ba eu zic ca e de preferat sa ne regasim dispozitia si sa scriem si sa citim despre altceva mai optimist, despre lucruri frumoase, chiar daca e greu. Sunt vremuri de cumpana si avem nevoie ca mintea sa fie limpede, sa ne umplem de revolta si negativism nu serveste la nimic, dimpotriva, atunci se iau cele mai proaste decizii.
In alta ordine de idei, si eu anul asta am profitat foarte putin de toamna, desi a fost extrem de calda in Touraine :(
Las’ că am văzut că ai profitat frumos acolo în zonă la tine. Ah, suspin după locurile în care trăiești tu. Ți-am mai zis! :*
nici eu n am putut. si inca nu pot (la care se adauga acum lipsa de timp). E frumos Clujul toamna, din ce vad la tine, ca eu l am vazut o singura data, vara :)
Treci și toamna și poate ne facem vreme să ne vedem :P
Imi place titlul articolului! La fel cum imi plac si pozele :)
Mulțam fain! :*